Calatorie in oceanul trecutului

OOC:Aici vom posta doar eu si Hermione McGonagall.


BIC:
O dupa-amiaza calda de primavara... Orele sa terminasera de putin timp, iar castelul, inundat de ultimele rasfrangeri galben-rosiatice ale soarelui, parea un loc desprins dintr-o alta lume, un univers al povestilor cu zane, al printilor cu parul de aur si al balaurilor infricosatori.Castelul Hogwarts oferea tuturor elevilor locuri incredibile, mistere ce asteapta sa fie descifrate, insa micii vrajitori erau cuprinsi de alte sentimente, uitand de locul magic in care se afla, de istoria lui si toti predecesorii care calcasera in aceleasi sali intunecate, se incalzisera la acelasi foc si incercasera sa realizeze vraji din ce in ce mai complicate.Iubirea, prietenia, ura, invidia sau dorinta de a fi liberi le ocupa intreaga fiinta, iar batranul castel ramanea undeva in umbra, veghind zi si noapte linistea celor care se perindau pe culoarele scolii, visatori cu gandurile in stele sau rationali, cu mii si mii de formule de aritmantie sau vraji abia invatate in minte.

Un colt al castelului, o poarta spre trecut, Sala Armurilor isi astepta zi de zi vizitatorii dornici sa priveasca un coif de alama vechi sau sa retraiasca in imaginatie vremuri de mult apuse.Rar, cateun grup restrans de elevi deschideau cu neincredere usa si paseau tematori, de parca din clipa in clipa armurile ar fi prins viata, iar zeci de soldati i-ar fi incercuit.Priveau fascinati in jur intelegand poate valoarea lucrurilor expuse sau treceau grabiti aruncandu-si ochii in dreapta sau stanga,citind o inscriptie sau atingand in treacat o armura veche, iar apoi plecau... Lasau in urma lor aceeasi incapere plina de mistere, peste care praful invizibil anilor se asternuse, o comoara nepretuita, insa neapreciata la adevarata ei valoare.

Mary nu aflase pana in acea zi de existenta acelei Sali.Oricat ar parea de ciudat, ea nu auzise vorbindu-se de ea si nu era nici de cum la fel de cunoscuta precum Camera Necesitatii sau Oglinda lui Erised, in care aproape toti elevi pasisera la un moment dat pentru a-si satisface curiozitatea sau pentru a descoperi tainele acestora.Insa, in acea zi, se intampla un lucru ciudat.Mary gasi pe o banca din cabinetul de Potiuni o hartie ingalbenita pe care erau scrise doar cateva cuvinte:
"Vino in Sala Armurilor, la ora 7.Te astept!"
Examinand-o cu atentie descoperi ca era o foaie rupta dintr-o agenda, iar spre mirarea ei, intr-un colt al paginii zari data: 3 aprilie 1976.Nu intelegea cine ar fi putut pastra un bilet atat de vechi; niciun elev nu il putea avea... Era un scris frumos si parea sa fie al unei fete si in mod sigur era o persoana ordonata.

Citind din nou scrisoarea, Mary descoperi un detaliu caruia nu ii daduse importanta prima data: locul de intalnire era Sala Armurilor,despre a carei existenta Mary nu stia prea multe lucruri.Gandindu-se ca ar fi o idee buna sa faca o vizita in aceea dupa-amiaza calda de primavara, incerca sa afle in ce colt al castelului se afla Sala Armurilor, insa niciun elev nu parea interesat sa o ajute sau pur si simplu nu stia. Ar fi putut sa intrebe un profesor, insa primul care se nimeri sa treaca pe coridor fu chiar profesorul lor de potiuni, Severus Snape.
"Domnule profesor, ati putea sa imi spuneti unde se afla Sala Armurilor, va rog?" il intreba Mary cu cel mai dulce zambet din lume, sperand ca astfel va primi raspunsul asteptat.Si avu noroc, razele soarelui il imbunasera pe Snape, care parea mai linistit ca niciodata si ii raspunse imediat la intrebare, uimit ca un elev vrea sa viziteze acel loc.

In cateva minute, Mary ajunse in fata Salii Armurilor, dupa ce isi lasa ghiozdanul pe un fotoliu din Camera de Zi, in grija Ameliei, colega sa de camera.Cercetasa privi timp de cateva secunde usa impunatoare, din lemn negru, pe care erau gravate cateva cuvinte intr-o limba necunoscuta.Fata atinse manerul negru din fier, rece precum un cub de gheata, si deschise cu teama usa, privind interiorul salii.Incet, neincrezatoare, facu cativa pasi in interior, admirand multimea de armuri impunatoare si respirand parca un aer antic, desprins dintr-o alta lume.Linistea apasatoare domnea peste intreaga incapere, iar armurile parea pregatite sa se miste in orice clipa, sa reinvie dupa sute de ani.

Tacerea de mormant fu intrerupta de scartaitul grav al usii, care se deschise din nou.Speriata, Mary se intoarse brusc, curioasa sa afle cine era cel care tocmai intra in Sala.

Hermione era pe culoarul de la etajul 2.Terminase orele si acum su uita pe fereastra.Era fereastra care dadea spre lac si spre Padura Interzisa.Vedea toti ceilalti copii fericiti ca inca o zi se terminase,iar acum incercau sa se distreze sau sa invete.Hermione isi dadu seama ca acea lume a lor se intindea spre viitor cu o viteza prea mare.Atat de mare incat copii nu mai aveau timp sa se uite inspre trecut.

Fata se gandi apoi la trecutul Hogwarts-ului.Se gandi la marii directori care au condus aceasta scoala...unul mai bine altul mai prost.Apoi se gandi la marii profesorii care au predat aici.La toate personalitatile importante care au invatat,si-au facut temele,au fost tematori si timizi in prima lor zi la Hogwarts asemenea elevilor de acum care,poate intr-o zi,vor ajunge mari personalitati asemenea celor din trecut.Fata se intreba cati oare din acesti elevi,care fugeau sau vorbeau fericit,nepasandu-le de ziua de maine,framantandu-se pentru ziua de ieri,cunosteau Sala Armurilor cu adevarat.

Hermionei ii lasa sa ii scape un oftat nostalgic apoi isi arunca privirea in zare.Isi aminti prima data cand venise la Hogwarts.Prima sala in care intra fu Sala Armurilor.Acolo avusese prima ei tema.In acea zi fata se plimba printre acele armuri si se gandea la toti cavalerii care au luptat poate pentru Hogwarts,pentru ca aceasta scoala sa supravietuiasca.Fata se gandi la cele doua razboaie mondiale care au facut ravagii in toata lumea...oare au afectat in vreun fel soarta sau istoria Hogwarts-ului?Fata nu avusese ocazia sa citeasca "Hogwarts:O istorie",asa ca nu stia mai nimic despre istoria castelului impunator in care invata.

Deodata Hermione se gandi la micile basme Incuiate pe care i le spunea mama ei in joaca.Asemuia castelul Hogwarts cu palatele de clestar ale regilor si imparitlor.Isi imagina printii si printesele,nuntile fastuase sau balurile de Craciun,atat de asemanatoare cu cele organizate de noi.

Brusc,Hermione se uita la ceas.Isi amintii de biletul pe care il lasa lui Mary.Hotrase sa se intalneasca cu cercetasa in Sala Armurilor.Era poate cel mai liber loc din castel asa ca puteau vorbii in voie.Isi puse ghiozdanul pe umar si o lua de-a lungul coridorului pana in sala.
Ajunse destul de repede si impinse usa grea.Descoperii ca fata era deja acolo.Ii zambi si se apropie de ea.

Mary descoperi ca cea care intrase in sala era chiar Hermione, una dintre prietenele si colegele sale.Ii sambi si se apropie de ea, uimita ca nu era singura care se hotarase sa se intoarca pentru cateva clipe in atmosfera vremurilor de mult apuse, printre armurile unor cavaleri, care probabil se odihnesc sub pamantul luminat de razele blande ale soarelui.
"Ce coincidenta! Ce mai faci? Nu ma asteptam sa mai intalnesc pe cineva aici, un loc atat de putin vizitat al scolii." ii spuse Cercetasa, in timp ce sustinea o armura putin cam prea veche, ce era gata sa se prabuseasca peste ea.Ajutand-o cu o mica vraja, Hermione o privi mirata, neintelegand de ce ii spusese acele lucruri.Doar ii lasase un bilet pentru Mary Ameliei, o alta Cercetasa, care promisese ca i-l va da imediat ce o va vedea, iar acum intelegea ca scrisoarea nu a ajuns la prietena sa.

Dupa o discutie de cateva minute, fetele intelesera ca se crease o confuzie, chiar amuzanta.Intr-adevar scrisoarea nu ajunsese la Mary, insa bucata de pergament gasita de Cercetasa in laboratorul de Potiuni o indrumse spre acelasi loc.Mary ii arata colegei sale biletul gasit, datat 1976.
"Ce ciudat, de ce ar pastra cineva o scrisoare asa de veche?" se intreba Hermione, in timp ce Mary impaturea pergamentul si il aseza din nou in buzunarul sau.
"Asta ma intreb si eu.Si mai ales, a cui este scrisoarea."

Pasind domol prin acea sala desprinsa parca din cartile de istorie ale Incuiatilor, pe care Mary le cunoastea atat de bine, fetele ajunsera in fata unei armuri impunatoare, ce se detasa din multime prin inaltimea sa si prin culoarea metalului folosit la faurirea acesteia, de un argintiu stralucitor, in care razele amurgului se rasfrangeau pe o fereastra micuta dintr-un colt al incaperii.La gatul armurii era agatat un medalion cu o forma ciudata, agatat de un lant lung de argint, un lucru neobisnuit sau cel putin in acea sala nu existau astfel de armuri.

Observand medalionul, Mary se apropie si incerca sa il atinga, insa imediat exclama, privind-o pe Hermione foarte speriata:
"E fierbinte! Nu pot sa il ating!"

Hermione era cufundata in ganduri.'Cine putea fi scris acel bilet?Anul 1975...Hm.hm.hm!Si scrisul acela atat de ingrijit si putin arcuit...il cunosc,dar nu stiu al cui este.Dumbledore scrie totusi mai frumos....McGonagall..nici nu se pune problema.Atunci....'
Hermione era atat de prinsa in gandurile ei incat tresari cand auzi vocea lui Mary.Nu auzise ce spuse fata asa ca intreba:
"Hm?Poftim?Ce ai spus,Mary?Scuze dar ma gandesc la acel bilet."
"Nu-i nimic.Acest medalion...este fierbinte.Nu il pot atinge."

Hermione se apropie de medalion.Se ridica pe varfuri pentru a putea ajunge la el.'De ce trebuie sa fiu atat de mica?'isi spuse fata in timp ce atingea mana.Si,desi simtea fierbintele medalionului,nu isi putea retrage mana.Era atat de fascinata de acel medalion vechi,dar cu un farmec aparte.'Ce cauta un medalion atat de frumos la gatul unui cavaler in lupta?Asta imi aminteste de bilet...ce cauta el in clasa dupa atata timp?'gandea fata.
Desi era atrasa de medalion fu nevoita sa retraga mana.In acel moment raspunsul o lovi ca un fulger.
"Stiu!"exclama fata entuziasmata."Stiu al cui este biletul!"adauga fata vazand privirea nedumerita a lui Mary.
"Al cui?"intreba Mary.
"Al lui Snape."spuse Hermione in timp ce se indrepta spre pergamentele de pe pereti.
"Snape?Nu are scrisul atat de frumos."spuse Mary neicrezatoare.
"Nu si cand era elev.Priveste!"
Mary se apropie de un pergament foarte vechi,datand din 1976.Era un pergament care vorbea despre Potiuni.Cel care il scrisese era intr-adevar Snape.
"Cand era elev,Snape a scris o multime de referate la Potiuni castigand puncte serioase.Acesta este singurul expus,fiind cel mai bun.Dupa cum vezi este scrisul lui."spuse Hermione.
Lui Mary nu ii venea sa creada.Stia ca Snape era destept,dar chiar atat de destept?

"Acum hai sa ne intoarcem la medalionul nostru."spuse Hermione usurata ca rezolvase misterul.
Fetele ajunsesera din nou in fata acelui misterios medalion.Nicio fata nu indraznea sa il atinga.Nu stiau ce sa faca.

Totul era mult prea ciudat... De ce ar fi atat de fierbinte un simplu medalion agatat de o armura?Doar daca nu era atat de neimportant pe cum parea.Atunci ce mister putea ascunde?
Tacerea se asternuse printre zecile de armuri impunatoare, iar praful neclintit ce acoperea fiecare centimetru patrat de bronz sau otel se odihnea in jurul celor doua fete.Amandoua se gandeau la acel misterios medalion.Mary se asezase pe o banca acoperita cu un material visiniu, de catifea, si privea pe fereastra in curta castelului, in care se perindau zeci de elevi, unii veseli, alergand cu ghiozdanele in spate, altii melancolici, privind o floare sau un nor albicios, abia deslusit pe bolta cereasca a amurgului.Ici colo perechi de indragostiti se plimbau tinandu-se de mana si admirand frumusetea peisajului sau alintandu-se cu vorbe dulci.

Desprinzandu-se cu greu de panorama contemplata timp de cateva minute, Mary isi fixa privirea asupra armurii argintii.Parea mult mai ingrijita decat toate celalate si ceva ii spunea ca asta nu se datora harniciei lui Flitch, caci era singura care stralucea mangaiata de ultimele raze ale soarelui, iar praful ii era strain.Forma ciudata a medalionului nu ii spunea nimic Cercetasei, insa cu siguranta putea atrage foarte usor privirile.Cel mai neobisnuit lucru era insa caldura neinteleasa a bijuteriei, pe care niciuna dintre fete nu mai incerca sa o atinga.Mary insa scoase bagheta si rosti doar doua cuvinte: Accio medalion! , insa vraja nu avu niciun efect, medalionul nu se misca nici macar un milimetru.Cercetasa incerca din nou, insa fara niciun rezultat.
"Ce vrei sa faci?" o intreba Hermione, iar apoi incerca si ea vraja, care nu avu nici de aceasta data efectul scontat.
"Nici eu nu stiu... Medalionul e protejat de un fel de vraja, altfel ar fi mers." ii spuse Mary, apoi se ridica indreptandu-se spre Hermione, care examina indeaproape armura.

Fara sa spuna niciun cuvant, Mary ridica incet bagheta si o apropie de medalion.Incerca sa o retraga, insa nu mai putu, o forta invizibila o impiedica, iar in cateva secunde Cercetasa simti ca se desprindea de pe sol.Instinctiv o apuca de brat pe Hermione, care pierduta printre ganduri nu observase ce se intampla. Intr-o fractiune de secunda se trezira in intuneric, zburand parca, iar apoi cazura pe podea.Fetele ridicara privirea tematoare, intrebandu-se ce se intamplase.In locul armurilor din otel, in fata lor se desfasura Sala Mare a castelului Hogwarts, plina de elevi voiosi de un amalgam de voci de copii.In mijlocul mesei profesorilor se afla Dumbledore, insa parea mult mai tanar.Langa el,profesoara de Transfigurare, Minerva McGonagall, vorbea cu un alt profesor necunoscut.La aceeasi masa se mai aflau alti cativa vrajitori, pe care cele doua fete nu ii mai vazusera pana atunci.Totul era atat de ciudat... Ce cauta acei vrajitori la masa profesorilor si cum ajunsesera ele in Sala Mare.

"Ce e asta?" ii sopti Mary lui Hermione in timp ce faceau cativa pasi, uluite de cele intamplate.

Hermione era speriata.Acel intuneric brusc parea ca de vid,ca atunci cand un vrajitor Apare sau Dispare.Bineinteles,Hermione nu avea de unde sa stie cum era.Inca nu invatase aceasta vraja mult visata de ea.
Cadere brusca in Marea Sala o soca si o lovi.Cazuse pe mana,iar acum o durea,dar nu era rupta.Era cu spatele la masa profesorilor si isi examina mana asa ca nu ii vazu pe profesorii prinsi intr-o discutie aprinsa.

"Ce e asta?"intreba deodata Mary.
Hermione se sperie si se intoarse.Vazand imaginea aceea...bunica ei mai tanara cu vreo 34 ani.Era atat de frumoasa.Dar ce o soca cel mai rau era Dumbledore,care arata mult mai tanar.

Hermione scutura capul,crezand ca daca face asta acea imagine va disparea,dar,spre dezamagirea ei,cand deschise ochii imagina inca domina mareata in fata ei.
"Ce s-a intamplat?"intreba deodata fata cu voce joasa.
"Nu stiu.Am atins medalionul impreuna,apoi totul s-a facut negru.Cand am deschis ochii eram aici."explica Mary cu voce la fel de stinsa ca a Hermionei.
Hermione intoarse privirea.In stanga ei era masa Astropufilor,iar in dreapta masa Cercetasilor.La masa Cercetasilor,erau 4 prieteni care vorbeau fericit.
"Mary....."spuse Hermione pitigaiat.
Mary intoarse privirea si ramasese socata.
Cei prieteni erau:Sirius,James,Lupin si Peter.
Fetele se uitara una la alta speriate,dar nu stiau ce sa isi spuna.

Mary nu intelegea nimic, nici cum ajunsesera acolo si nici de ce la masa Cercetasilor erau chiar James, tatal lui Harry,Sirius,Lupin si Pettigrew.Citise cu ceva timp in urma un articol despre cei patru in Zeflemistul si vazuse cateva poze cu ei in acelasi ziar.Semanau izbitor cu cei patru Cercetasi pe care Hermione i aratase uimita, iar acum nu putea sa inteleaga daca este un vis sau chiar se afla la cativa pasi de ei.
"Imposibil..." ii sopti Mary prietenei sale, insa ceva ii spunea ca ceea ce vede este mult mai real decat dorea sa creada.
"Atunci de ce bunica mea si Dumbledore par atat de tineri?" spuse Hermione privind inca o data spre masa profesorilor, iar apoi exclama si ii arata lui Mary un alt profesor mai mic de inaltime, ce statea in partea stanga a mesei.
"Flitwick? Dar... e mult mai tanar... dar la fel de mic." ingana Cercetasa privind uluita Sala Mare si pe cei patru cercetasi, care radeau de cateva minute bune.

Fetele nu realizasera insa ca statea langa usa Salii Mari de mai bine de cinci minute, iar cand un barbat imbracat intr-o roba neagra,lunga le intreba ce fac acolo, se speriara ingrozitor nestiind ce sa raspunda.Acel vrajitor era probabil un profesor, care observase ca priveau mult prea bulversate intreaga sala.
" A... voi sunteti noile eleve transferate de la scoala de magie din Estul Europei? Credeam ca veniti peste o luna." le spuse vrajitorul, privindu-le suspicios prin niste ochelari cu rame subtiri negre, ce aproape ii cadeau de pe nas.
"Pai... nhu... adica da, noi suntem." ii raspunse Hermione privind-o pe Mary, care aproba printr-o miscare a capului.

'Ce noroc!' isi spuse Mary in timp ce mergeau alaturi de acel profesor spre o incapere unde trebuiau sa fie sortate de Jobenul Magic deoarece profesorul nu putea sa inteleaga cum de aveau uniformele Cercetasilor, respectiv ale Astropufilor, din moment ce profesoara McGonagall ii incredintase lui aceasta sarcina.In cateva minute ajunsera intr-un birou cu mobilier din lemn visiniu.Pe pereti erau atarnate "tablouri" care infatisau in mod stilizat toate cele 10 cifre, iar pe o masa se aflau cel putin douazeci de fise cu formule de Aritmantie.Era clar! Acel vrajitor era profesor de Aritmantie la Hogwarts, insa nu semana absolut de loc cu cel pe care il cunosteau fetele.

"Ce se intampla?Vor sa ne sorteze, iar?" o intreba Mary pe colega sa, fara a mai astepta raspunsul, caci usa se deschise brusc, iar in prag aparu profesoara de Transfigurare, McGonagall, tinand in mana dreapta Jobenul Magic.Hermione o privi pe bunica sa uluita de ceea ce vedea, era mult mai tanara si mult mai frumoasa decat in prezent.Prezentul... cat de relativ spus... Ce insemna prezentul pentru ele?Prezentul in care traisera pana atunci sau prezentul in care ajunsesera prin acel medalion atat de ciudat.

In cateva minute fetele aflara casele la care erau sortite: Mary la Cercetasi, iar Hermione la Astropufi.
"Oh.. da, ce surpriza.Puteam sa pariez ca ma sorteaza la Viperini!" zise Mary razand pe infundate, de teama sa nu fie auzita de cei doi profesori care discuta la o distanta destul de mica de ele, langa una dintre ferestrele biroului.
"Ce coincidenta! Erau imbracate chiar in uniformele acestea." ii spuse profesorul de Aritmantie lui McGongall, privindu-le suspicios pe cele doua fete care se pregateau sa iasa din incapere pentru a merge in Sala Mare si a-si ocupa locuri la mese.

Mary si cu Hermione erau de-a dreptul bulversate.Lumea parca se schimbase in doar cateva ore.Hermione era sigura ca asta nu era o gluma de-a lui Pevees sau a altcuiva.Parea ca acel medalion le adusese in trecut...sau in prezentul in care traia James.James.....oare acel baiat cu parul ciufulit,si cu ochelari rotunzi traia cu adevarat sau era doar o festa a celorlalti elevi?

Fetele fusesre aduse in sala profesorului de Aritmantie...'Ce ciudat!Nu stiam ca exista Aritmantie pe vremea accea.Parca aparuse cu mult mai tarziu!'gandea Hermion in timp ce astepta jobenul.
Cand profesora McGonagall intra pe usa,frumusetea bunicii ei o izbi ca un glonte.I se taie respiratia si aproape lesina,dar uimitor reusi sa isi pastreze statura dreapta,si nimeni nu pare sa bage de seama ameteala fetei.
Dupa sortare,fetele fusesera sortate,evident,la Cercetasi si Astropufi.Pentru a doua oara,Hermione trai acea dezamagire.Nu suporta gandul ca inca o data fusese sortata la alta casa decat cea a bunicii ei.

Acum fetele statea de vorba intr-un colt al incaperii.McGonagall si profesorul acela ciudat,atat de asemanator lui Plesneala,vorbeau aprope de fereastra.
"Puteam sa pariez ca ma sorteaza la Viperini!"spuse Mary binedispusa.
"Mary,scuza-ma ca nu iti impartasesc entuziasmul,dar nu cred ca ceva este in regula.De fapt totul este pe dos."spuse Hermione cu o voce joasa.

McGonagall era de-a dreptul furioasa.Fetele puteau auzi clar ce vorbea cu acel profesor.
"Fetele acelea vin peste o luna,deoarece Stii-tu-cine,impreuna cu discipolii lui,le ataca familiile si nu pot pleca mai devreme."spuse McGonagall printre dinti.
"Si atunci,cine sunt aceste fete?"intreba profesorul incurcat.
"Probabil niste elevi pusi pe sotii.Nu vezi ca deja au uniformele scoalare.Nu cred ca asta este o coincidenta."spuse McGonagall."Cred ca domnul profesor de potiuni ne va ajuta cu putin Verritaserrum."
Hermionei si lui Mary le inghetase sangele in ele cand auzise de poiunea adevarului.

Nu avea incotro asa ca au mers impreuna cu McGonagall in biroul profesorului de potiuni.Acesta era scund,cu o barba deasa si alba si purta ochelari.Era evident ca nu era Plesneala.Dar ceea ce o facu pe Hermione sa ameteasca iar fu persoana de langa profesor.Era un baiat de la Viperini,probabil anul 4 sau 5,cu parul mediu,negru si slinos.Le privea pe fete atat de rece si plin de dispret incat Hermione se cutremura.
"Mary,este Plesneala!"sopti Hermione pentru Mary.
"Stiu!"ii raspunse fata la fel de incet.

"Stiu" ii raspunse fata la fel de incet, desi nu ii venea sa creada ca acel baiat era chiar Snape, profeosorul lor de Potiuni.Parea sa fie cam de varsta lui Mary, poate cu un an mai mare, insa avea aceeasi privire plina de dispret care te ingheta oricat de puternic ai fi fost.Indoielile Cercetasei se risipira in momentul in care profesorul de Potiunii i se adresa baiatului pe un ton foarte cald:
"Severus, baiete, adu o sticluta de Verritaserrum.Se pare ca ai niste colegi chiar glumeti!"
Auzind cuvintele profesorului, elevul de la Viperini, care era intradevar Snape, se indrepta cu pasi rari spre un dulap indepartat, privind inapoi chipurile celor doua fete.In mai putin de un minut se intoarse tinand in mana o sticluta in care se afla potiunea, care urma sa descopere adevarul, insa nu adevarul pe care il credeau profesorii, ci un altul aproape inexplicabil.Tematoare, Mary ii sopti colegei sale:
"Si acum ce facem? Ce le spunem? Cum le explicam ca pur si simplu am gasit un medalion, care ne-a adus din trecut? Eu, sincer, nu prea vreau sa gust potiunea..." si privi spre sticluta din mana lui Snape, " Trebuie sa ne intoarcem in Sala Armurilor, sa gasim medalionul si sa plecam."
"Dar cum scapam de aici, Mary?"
Cercetasa nu mai avu insa timp sa ii raspunda, caci profesoara McGonagall o chema si ii spuse sa se aseze pe un scaun, apoi sa indeparta pentru o clipa alaturi de profesorul de Potiuni.Mary auzi totusi ceea ce vorbeau si intelese ca McGonagall se temea ca aceasta sa nu fie o capcana pusa la cale de "Stim-Noi-Cine", iar fetele sa fie un real pericol pentru scoala.Pe Cercetasa o amuza aceasta posibilitate; cum ar fi putut ea sa il sprijine pe Voldemort?Insa altcineva parea foarte interesat de conversatia profesorilor si acela era chiar Severus, care o privea suspicios pe Cercetasa,intrebandu-se daca poate fi adevarat.Se apropie de scaunul ei si o intreba pe un ton grav, privind-o parca fascinat de posibilitatea ca un adept al lui Voldemort sa se afle langa el:
"Cine esti?" o intreba Viperinul, examinand chipul fetei.
"Mary Mystery! Incantata de cunostinta, sunt o noua eleva." ii raspunse fata rece, intinzandu-i mana, insa baiatul refuza sa observe acest gest, ci continua sa o priveasca, iar apoi brusc se intoarse si se apropie de cei doi profesori.De data aceasta Mary nu mai reusi sa asculte ceea ce vorbea asa ca se multumi sa astepte gandinudu-se cum ar putea ajunge repede in Sala Armurilor si reveni in prezent.

Spre surprinderea celor doua fete,profesoara McGonagall se intoarse foarte zambitoare si le ceru scuze pentru situatia jenanta prin care au trecut si pentru faptul ca s-a indoit ca ele ar fi fost elevele asteptate, iar apoi le lasa sa mearga in Sala Mare pentru a lua cina alaturi de noi lor colegi.
'Ceva o determinase sa isi schimbe parerea si in mod sigur are legatura cu Snape.Dar ce?' se intreba Mary in timp ce ii saluta pe profesori si inchise usa in urma sa si a lui Hermione, incercand sa ignore privirea insistenta a lui Snape.
Scapand ca prin minune, fetele se indreptara spre Sala Armurilor, singura lor speranta de a se reintoarce la vietile lor de pana atunci.Deschisera rapid usa salii si alergara spre armura la gatul caruia se afla medalionul magic care le adusese in trecut.
"Ce-i asta? Unde e?" exclama speriata Mary deoarece armura era la locul cunoscut, insa la gatul ei nu era niciun medalion si nicio urma care ar fi putut sa indice faptul ca s-ar fi aflat inainte in acel loc.Daca medalionul nu mai era insemna ca erau prozoniere in trecut, intr-un trecut care nu le apartinea, pe care nu il traisera niciodata si pe care nu si-ar fi dorit niciodata sa il traiasca.Ultima lor speranta de a se reintoarce era distrusa de absenta medalionului, iar in timp ce ele verificau fiecare colt al salii sperand ca il vor gasi, usa neagra din lemn se deschise brusc, iar inautru pasi Snape, elevul de atunci.Fara sa spuna nimic, se apropie de ele si le prinse de maini, pe care le examina tulburat.
"Nu e! Nu e!" sopti ca pentru sine Viperinul, privindu-le din nou dispretuitor, apoi se intoarse si incerca sa paraseasca sala, insa Mary il opri:
"Lasa-ma sa trec!" ii zise pe un ton clam Viperinul, incercand din nou sa deschida usa."Lasa-ma am zis, daca nu vrei sa..."
"Nu vrem sa iti facem nimic, vrem doar sa vorbim cu tine." ii spuse foarte cald Hermione, apropiindu-se se ei, insa baiatul nu intelese si scoase bagheta, amenintand ca o va folosi.

"Cine credeai ca suntem?Ce le-ai spus de ne-au lasat in pace?" incerca din nou Mary sa stabileasca un dialog cu Snape, iar de aceasta data ii lasa calea libera deoarece nu isi dorea un duele cu profesorul ei de Potiuni, fie el si mai mic cu vreo trezeci si ceva de ani.
"Nu e treaba ta!" ii spuse scurt baiatul, iar apoi disparu pe usa, fara a mai spune niciun cuvant.

Hermione era furioasa.Dar mai de graba tulburata.Nu intelegea ce se intamplasera cu ele,desi era evident.Medalionul acela,care probabil fusese pus cu mult timp dupa ce Snape avea sa termine scoala,le adusese cumva in acel trecut.Dar de ce?De ce tocmai acel trecut?Medalionul putea alege oricare alt an,dar de ce tocmai 1975.Poate ca acel medalion avea legatura cu Snape sau fusese setat pentru acea data.Dar cine ar seta un medalion,stiind ca putea fi atins de catre un elev,sa poarte oamenii spre trecut.Dar poate acesta era si motivul pentru care fusese pus la gatul unei armuri.Orice profesor si chiar si Dumbledore stia ca aproape niciun elev nu intra in Sala Armurilor.

Dar in anul 1976 viata decurgea altfel.Neavand tot felul de aparate de distractie,elevii isi petreceau timpul prin toate salile castelului.Chiar si astazi,desi fetele nu stiau ce zi este,dar probabil era o zi de scoala,elevii intrau si ieseau din Sala Armurilor.Hermione si Mary trebuira sa se ascunda intr-un colt mai intunecat pentru a nu fi loate la intrebari de elevii curiosi.'Daca acum,elevii intra in Sala Armurilor,inseamna ca ar fi o prostie sa pi un portal spre trecut aici.Dar daca acel medalion exista in acest an,inseamna ca este intr-un singur loc in care elevii nu pot intra cand vor:Biroul lui Dumbledore.'gandea Hermione,desi...nici ea nu prea credea ce spunea.Acesta fusese motivul pentru care nu ii impartasise si lui Mary ceea ce gandea.

Fetele auzisera clopotelul.Elevii iesira grabiti din Sala,ramanand numai ele.Stiau ca daca se intalnesc cu vreun profesor acesta le va lua la intrebari si le va trimite la ore.Hermione nici macar nu indrasnea sa se gandeasca ca ar ramane singura in acel castel imens,desi il cunostea ca pe propriul buzunar.Dar nu stia ce creaturi se ascund in salile acelea intunecate.

"Haide se iesim!Vom face in asa fel incat sa nu fim observate,"spuse Mary sigura.
Hermione incunviinta cu o miscare scurta a capului.
Fetele iesira din acea sala.'Ciudat!Am senzatia ca este mai mare decat cea de acum.Dar este in acelasi loc.'gandea Hermione.
"Vom merge in baia Plangacioasei Myrtle."spuse Mary,intrerupandu-i gandurile Hermionei.
Fetele facura stanga pe un culoar ce duce la Marea Sala.Cand ajunsera la Marea Sala urcara scarile spre primul etaj.Acolo facura stanga.Dupa colt,dadura nas in nas cu Snape.Avea bagheta scoasa si indreptata catre fete.
"Spuneti ca sunteti eleve noi,dar se pare ca stiti bine castelul."spuse acesta cu dispret.
"Am consultat o harta.Ne ducem la baie.Fiind fete ar fi trebuit sa cunoastem macar unde este baia."spuse Mary rece.
"Cat tupeu!In ce an sunteti?"intreba baiatul cu ochii sclipiti.
"Suntem....."incapu Mary,dar Hermione o ciupi de spate.
"Ce te intereseaza pe tine?"intreba Hermione cu o curiositate rece.
Snape ridica bagheta si spuse:"Stup..",dar fu oprit de o fata care ii striga numele.
"SNAPE!Ce iti veni?"spuse acea fata.
Cand Snape se intoarse,fetele putura sa vada cine era acea fata.Era chiar Lily,fata care v-a deveni femeie si mama celui mai celebru vrajitor din lume,Harry Potter.V-a deveni femeia care se v-a sacrifica pentru fiul ei.
Hermione isi incorda muschii si deveni rigida,de uimire.Vederea femeii pe care o admira,acum eleva in anul 4 sau 5,o facu sa se incordeze.
"Lily...."incepu Snape incurcat.
"Viperin viperin,dar chiar asa!Nu incerca sa iti gasesti scuze.Cum poti sa ataci niste eleve noi!"il certa Lily cu o privire de gheata."Haideti in baie,fetelor.Sa nu va speriati de fantomita din ea."adauga fata cu o voce blanda.
Mary incepu sa inainteze,dar Hermione nu se putea misca.Pur si simplu,picioarele nu o mai ascultau.Mary o apuca de mana si o trase dupa ea.Cumva,reusi sa se miste.

Fetele intrara in baie si se aseza pe chiuveta.Lily zambi calduros si spuse:
"Iertati-l pe Snape.Este un elev foarte ciudat.Pana si colegii lui de casa il evita.Bun venit la Hogwarts!Vad ca ati fost sortate:Cercetasi,ce bine! si Astropufi,mda..."
Lily nu prea aprecia casa Astropufilor.Acest fapt o rani rau pe Hermione.Isi dezamagise bunica de doua ori,iar acum o dezamagi si pe Lily,desi ea nu era constienta.

Lily se duse pana in Camera de Zi a Cercetasilor pentru a aduce o harta a castelului.Mary se intoarse catre Hermione si intreba:
"Ii spunem povestea noatra?"
"Si daca va spune tuturor.Ce vor crede ceilalti?"
Hermione nu stia daca sa ii impartaseasca povestea lor mult prea greu de crezut.

Scepticismul fetelor era destul de intemeiat deoarece aveau destule probleme, iar o explicatie foarte putin plauzibila cum este cea ca au ajuns acolo printr-un medalion, calatorind in trecut, nu ar fi convins pe nimeni, ba mai mult ar fi intarit suspiciunile profesorilor.Mary nu credea ca este bine sa ii impartaseasca deocamdata si lui Lily tot ceea ce se intamplase.
"Gandeste-te cum ar fi sa ne spuna noua o astfel de poveste ... Tu chiar ai crede?" o intreba Mary pe colega sa, convinsa ca cel mai bine este sa pastreze secretul.
"Si daca ne-ar crede... Vor incerca sa afle viitorul de la noi, sa afle cum se va termina totul.Nu ne vom mai intoarce niciodata la viata noastra reala.Eu cred ca trebuie sa pastram secretul" continua Mary, insa in aceesi clipa Lily aparu tinand in mana o harta a castelului.
"V-am adus o harta pentru a va descurca mai usor prin castel.O sa va obisnuiti repede sunt sigura" le spuse Lily, iar apoi cu o miscare de bagheta multiplica pergamentul si le oferi fetelor harta.
"Oricum as putea sa va prezint eu castelul, dupa-amiaza aceasta este libera si mai este destul timp pana la cina."

Fetele acceptara imediat, fiind nerabdatoare sa vada cat de mult s-a schimbat castelul de atunci.Lucrul cel mai ciudat era ca nu stiau in ce an se aflau si mai ales in ce zi.Tinand cont de faptul ca Snape era elev in anul IV sau V, erau in anul 1975 sau 1976, iar vremea calda de afara parea sa indice luna mai sau inceputul lui iunie, fetele putea aprecia data la care se aflau.
Aflara insa cu exacitate timpul intreband-o pe Lily cat este ceasul.Stiau ca ceasurile de mana ale vrajitorilor aratau si ziua, luna si chiar anul, asa ca aflara ca ajunsesera pe 1 iunie 1976.
"Tu ai dat N.O.V-urile la fosta ta scoala, Mary?" o intreba Lily, indata ca afla ca Mary este in acelasi an cu ea, anul V.
N.O.V-urile erau unul dintre lucrurile de care cercetasa uitase.In prezentul ei, erau in luna aprilie si mai avea destul timp sa se pregateasca, dar acolo era deja iunie, iar examenele erau foarte aproape.Incerca totusi sa uite de acest mic detaliu, constienta ca aceea era cea mai mica dintre problemele lor.

Plimbarea alaturi de Lily a fost foarte placuta, descoperind astfel faptul ca scoala nu se schimbase foarte mult in timpul celor aproximativ treizeci de ani care se scursesera.Zidurile inalte si turnurile semete erau aceleasi, lacul era la fel de melancolic, iar Padurea Interzisa ascundea la fel de multe mistere.Oameni insa se schimbaserera, profesori sau elevi, toti erau mult mai calzi, pasionati de istorie, dorind sa descopere noi vraji, noi potiuni si farmece, dornici sa cunoasca lucruri noi, fara a le uita pe cele vechi.In Sala Armurilor era vizitata pe atunci de mult mai multi elevi pasionati de istorie si nu era doar un incapere lipsita de importanta si ignorata de parca ar fi fost un dulap cu maturi vechi.

In aceea atmosfera timpul se scurgea parca mai repede, iar noua prietena a fetelor, Lily era cu adevarat un ghid extraordinar.Ochii sai verzi semanau foarte mult cu cei ai lui Harry, iar blandetea sa era una dintre cele mai importante virtuti ale fetei.Vorbea calm, radea si le povestea intamplari haioase petrecute in fiecare loc vizitat.Le realiza fiecarui profesor un portret amanuntit pentru ca cele doua fete sa inteleaga ce le astepta in "noua" lor scoala.

Vizita se termina insa in jurul orei sapte seara, cand cina era servita in Sala Mare a castelului.Ascunzandu-si nelinistea, Mary si Hermione se indreptara alaturi de noua lor prietena spre loc pe care il cunosteau foarte bine, insa acum il descopereau dintr-o alta perspectiva, caci aproape nu le mai erau prieteni si colegii, ci elevi straini, unii dintre ei fiind probabil parinti ai prietenilor lor.Din pacate, in timpul cinei fetele se despartira deoarece Hermione se indrepta spre masa Astropufilor, iar Mary alaturi de Lily se asezara la masa Cercetasilor, plina de rasete si voie-buna.In timp ce mancarea aparea pe farfurii, iar sucurile in pocale, Mary observa uimita ca in fata lor se aflau chiar cei patru prieteni pe care Hermione ii vazuse din primul moment in care ajunsese:James, Sirius, Lupin si cel care urma sa ii tradeze, Peter Pettigrew.

"Hei, buna! Tu esti una dintre elevele noi?" o intreba imediat un baiat cu parul mediu, putin ondulat si ravasit.Era Sirius Black, faimosul Sirius.
Revenindu-si cu greu din soc, Mary ii raspunse pe un ton calm, incercand sa nu tradeze nelinistea care o cuprindea.
"Buna! Da... eu sunt Mary!"
"Eu sunt Sirius.El este James, Remus si... da... Peter!"
Fiecare in parte ii zambira si o salutara, mai putin Pettigrew, care mormai un salut, iar apoi ii continua cina, fara sa o priveasca.
'Cum au putut sa aiba incredere in el? E foarte ciudat.' isi spuse Mary,intr-una dintre pauzele in care nu radea la glumele lui Sirius sau James.Erau foarte amuzanti, iar Cercetasa intelese de ce Lily s-a indragostit de unul dintre ei.
La un moment dat, Lily scoase din ghiozdan o agenda imbracata in piele negra si isi nota temele referatelor pe ce le aveau de pregatit pentru orele de Potiuni, Farmece si Transfigurare, rupse foita si i-o inmana lui Mary, care le citi rapid, fara interes cand brusc descoperi un lucru foarte ciudat.Foaia semana foarte mult cu cea pe care o gasise in laboratorul de Potiuni, doar ca era mult mai alba si mai curata.Scrisul era acelasi si probabil foaia fusese rupta din aceeasi agenda.

Hermione ramasese uimita de maiestria lui Lily de a le conduce prin fiecare cotlon al castelului,care deja il stiau,dar au reusit sa imite atat de bine admiratia pentru fiecare incat Lily nu a banuit nimic.
Hermione devenea melancolica cand ajungea in vreun loc preferat ei,deoarece se gandea la prietenii cu care statuse acolo si rasesera impreuna,apoi se gandea ca s-ar putea sa nu il mai vada niciodata.Dar fata refuza sa creada asta...refuza sa creada ca vor ramane prinse acolo,prada acelui medalion,prada acelui trecut care nu le apartinea si despre care nu stiau nimic.

Fusese destul de uimita de faptul ca scoala pe care o iubea atat de mult ramasese atat de neschimbata de-a lungul celor 34 de ani.Ceea ce era schimbat erau profesorii,elevii si ingrijitorii.Chiar si unii spiridusi erau schimbati,ba chiar necunoscuti.
Hermione revedea fiecare profesor,dar il recunostea cu greu,fiind mult mai tanar decat erau in prezentul ei.De elevi nu mai credea nimic.Nu ii cunostea si nu stia nimic despre ei.
In timp ce mergea alaturi de Mary si de Lily recunoscu unii elevi,care urmau sa devina marii vrajitori din prezentul ei.

Hermione se simtea in plus.Mary si Lily vorbeau lucruri pe care Hermione nu le invatase.Se simtea ca un copil de clasa a 2-a printre cei de clasa a 8-a.Brusc isi dadu seama ca de fapt asta si era.Era o eleva in anul 2 printre doua eleve de anul 5.Isi dadu seama cat de neputincioasa va fi daca vor intra intr-un duel.Nu cunostea prea multe vraji si sigur Mary va avea de suferit.

Intr-un final ajunsera in Marea Sala.Isi aduse aminte de prima data cand intrara acolo cu un an in urma,un an de-al ei.Era atat de speriata!Isi tinea sora de mana si se rugara sa pice in aceeasi casa impreuna,dar destinul nu dorise asta.Hermione isi scutura capul si isi lua la revedere de le fete.Nu ii placea ideea despartiri,mai ales ca nu cunostea pe nimeni de la Astropufi,dar uniforma ii cerea asta.
Hermione se aseza sfioasa pe banca.Zambi,aducandu-si aminte de prima ei zi pe acea banca.Se asezase la fel.Mancarea si bauturile aparura.Hermione incepu sa manance putin.Isi dadu seama ca ii este foame.
In timp ce manca o fata din fata ei o saluta.
"Buna!Esti noua?"
"Da...Ma numesc Hermione!Sunt anul 2 la.....Astropufi de acum!"spuse fata cat pe ce sa se dea de gol.
"Eu sunt Sarah Lamberg.Sunt anul 3!"spuse fata zambind.
Hermione fu surprinsa sa recunoasca numele.Era pe manualul ei de Ierbologie.In plus citise cateva romane de ea,dar reusi cu greu sa isi stapaneasca uimirea.
Fetele incepura sa vorbeasca.Observara ca au multe in comun.Hermione manca pe saturate si bau la fel.Deodata Hermione observa ca Mary ii face un semn discret sa se ridice si sa plece.Fata observa semnalul si ii spuse Sarei ca pleaca.Fata se uita uimita la ea si ii spuse:
"Cum adica pleci?Abia ai venit...Stii unde sunt dormitoarele?"
"Aaaa...Da...Cred ca da..."spuse Hermione incurcata,dar dupa fata Sarei isi dadu seama ca nu i se parea nimic ciudat.
Hermione ajunse la Mary si o impinse pe fata afara din sala.
"Ce s-a intamplat,Hermione?"intreba Mary incurcata.
"Am cunoscut-o pe Sarah Lamberg."spuse Hermione serioasa.
"Da?Scriitoarea?"
"Da.Am vorbit cu ea la masa.De fapt..ne-am imprietenit."spuse Hermione invartind un picior pe loc.
"Super.Ei bine in seara asta va trebui sa ne despartim.Vom dormi in dormitoarele noastre,dar nu stiu daca si in paturile noastre.Hermione..in seara asta va fi ca in prima noastra seara la Hogwarts.La tine va fi mai usor deoarece tu ai trecut destul de recent prin asta,dar eu am trecut acum 5 ani.Sper ca nu mi-am iesit din mana."spuse Mary serioasa.
"Nu imi place ideea de a ne desparti.Dar nu avem ce face.Mary,ai grija la Snape."spuse Hermione pe un ton serios.
"Si tu ai grija.Nu este nici Cercetas nici Astropuf,este Viperin.Apropo,ai grija la toti Viperinii.Nu sunt ca cei de acum."spuse Mary,apoi se intoarse pe calcaie si o lua spre scara pentru a se duce in Camera de Zi a Cercetasilor.

Mary ajunse rapid in fata tabloului prin care se intra in Camera de Zi a Cercetasilor si o intampina aceeasi figura familiara, care ii ceru parola pentru a o lasa sa intre.
"Uff... parola... Eu sunt noua.Astazi m-am transferat si inca nu stiu parola.Ati putea sa..." incerca fata,insa fara succes deoarece doamna din tablou parea de neinduplecat, asa ca Mary astepta ca un alt Cercetas sa intre pentru a afla parola.
Dupa cateva minute, un grup de trei baieti se apropiara de tablou razand.
"Nu stii parola, Mary?"ii spuse razand o voce cunoscuta.Intoarse capul si zari un baiat cu parul cret, ravasit.Nu era nimeni altul decat Sirius Black, iar langa el se aflau James si Lupin.Din fericire Pettigrew lipsea, asa ca Mary fu scutita de "placerea" de a ii vedea chipul celui care isi v-a trada peste ani prietenul.
"Sirop de mere" spuse Sirius, iar doamna din tablou ii lasa pe cei patru sa intre in camera.

"Nu mai ramai putin cu noi? Sa ne povestesti cum era la vechea ta scoala?" o intreba Sirius pe cercetasa vazand ca se pregatea sa mearga in dormitor.
'Vechea mea scoala... As putea spune ca era aceeasi' isi spuse Mary dupa ce refuza politicos invitatia de a mai ramane de vorba.Nu se simtea prea bine inconjurata de trei baieti dornici sa afle cat mai multe despre cum a ajuns acolo, ce ore aveau la cealalta scoala si alte detalii pe care Mary ar fi fost nevoita se le inventeze pentru a nu da de banuit.

Urcand scarile, Mary ajunse in fata dormitoarelor fetelor, insa nu avea nici cea mai mica idee unde va dormi ea.Din fericire insa, Lily o intampina fericita si o invita in camera in care statea ea.Erau patru paturi dintre care unul era liber si urma sa fie al lui Mary.
"Mary, dar unde este cufarul tau?Profesora de Transfigurari mi-a spus sa te ajut sa iti aduci cufarul." ii spuse Lily la putin timp dupa ce intrasera in dormitor.
'La asta nu ma gandisem... Cate probleme!' gandii Mary dandu-si seama ca nu avea alte haine decat celele pe care le purta cand au ajuns prin medalion in Sala Mare a cestelului.De fapt nu avea nimic altceva decat o bagheta, cativa galeoni in buzunar, uniforma si o roba cu insigna Cercetasilor.Era doar o straina acea lume noua care se deschidea in fata ei.Locuri atat de familiare prin imaginea lor i se parea mult prea departe de sufletul ei.Nu stia ce le asteapta, daca se vor intoarce intr-o zi in lumea lor sau vor ramane pe veci captive in trecut, intr-un trecut pe care Mary nu dorea sa il accepte si nici sa incerce sa traiasca in el.

Insa principala problema era gasirea hainelor, a unui cufar si a multor alte lucruri indispensabile, cum ar fi manualele, ceaunul, pergamentele, penele si multe altele.Daca nu ar fi gasit repede o solutie, ar fi dat de banuit tuturor.Cine ar fi putut sa creada ca bagajele lor au dispatur ca prin minune sau ca le-au uitat acasa?Din fericire insa, Mary gasi o solutie de moment si inca una destul de buna.Ii spuse noi sale colege de camera, Lily, ca se duce sa isi ia bagajul lasat intr-o sala de clasa si se va intoarce imediat.Cu greu reusi sa o convinga ca nu este nevoie sa o insoteasca, iar apoi se indrepta spre Camera Necesitatii, locul in care spera sa gaseasca tot ce avea nevoie.
Pe drum se intalni cu o cercetasa roscata, cu parul lung, care ii dadu un bilet:
"Hermione!" citi vesela pe plic si desfacandu-l repede vazu cateva randuri scrise de prietena sa:

Mergi in Camera Necesitatii pentru a gasi un cufar, haine si manuale. Sunt mai vechi, dar decat nimic, sunt bune si acelea.Sunt o multime.
Ne intalnim maine dimineata in Sala Mare! Noapte buna!

P.S.: Sunt colega de camera cu Sarah!!!

Dupa ce termina de citit, Mary se indrepta grabita spre Camera Necesitatii sperand ca va gasi tot ce are nevoie ca si prietena sa.
Ajungand in locul in care stia ca se afla camera, Mary spuse incet:
"Imi doresc sa gasesc un cufar! Imi doresc sa gasesc un cufar!"
Indata in stanga fetei aparu o usa, pe care Mary o deschise cu grija si pasi inauntru.Imaginea care se desfasura in fata ochilor sai era uimitoare: zeci de cufere mai mici sau mai mari zaceau pline de praf pe podea.Parea vechi, unele parea sa aiba mai bine de doua sute de ani, insa fata isi alese unul mai nou, destul de incapator si aflat intr-o stare destul de buna.Isi dori apoi sa isi gaseasca haine, iar dorinta i se implini: in jurul ei aparura zeci de dulapuri pline cu haine de toate marimile si culorile.Multe dintre ele erau chiar draguta, insa Mary nu avea de gand sa le poarte,insa avea nevoie de ele pentru a nu starni suspiciuni.Le alese pe cele care aratau destul de bine si isi gasi si un rucsac foarte dragut, de care avea nevoie in zilele urmatoare.

Continua sa stranga toate lucrurile necesare si isi umplu cufarul.Nu gasise toate manualele insa se gandi ca ar fi putut sa le ceara profeosrilor un manual.In realitate, Mary spera ca nu va avea nevoie de nimic din acele lucruri si ca a doua zi se va trezi in patul ei, in viata ei obisnuita alaturi de prietenii sai, insa soarta ii pregatea o surpriza nu tocmai placuta.

Iesind din Camera Necesitatii, Mary se intalni din nou cu Sirius, care parea ca nu observase locul pe care il vizitase Cercetasa si nu ii puse nicio intrebare legata de acest lucru.
"Vrei sa te ajut, Mary?"
"A... nu e nevoie.Nu e chiar asa de greu." ii spuse fata, insa Sirius nu o ascuta si lua cufarul tarandu-l pana in Camera de Zi a Cercetasilor.
"Nu ai vrea sa iti prezint maine castelul? Esti noua si probabil nu cunosti mare lucru." ii zise zambitor baiatul la despartire, insa Mary fu nevoita sa il refuze deoarece vizitasera chiar in aceea zi scoala alaturi de Lily,cercetasa care o astepta nerabdatoare in dormitor.

"Hei, ce a durat atat? Vroiam sa te caut.S-a intamplat ceva?" ii spuse Lily de indata ce intra pe usa dormitorului.
"Nu s-a intamplat nimic, doar ca m-am intalnit cu Sirius si am mai stat de vorba putin."
"A...Un tip haios, nu? Pe mine insa ma enerveaza uneori.Face prea multe glume uneori.O sa vezi in zilele urmatoare..." zise Lily zambind si ajutand-o pe Mary sa isi deschida cufarul si sa isi aranjeze lucrurile.
"Vroiam sa te intreb daca..." incerca Mary sa ii spuna noii sale prietene, insa usa se deschise brusc si o alta Cercetasa intra in camera si o striga pe Lily:
"Te cauta James! Te asteapta in Camera de zi.A! Buna! Tu esti noua, nu? Eu sunt Elyna!"
Inainte ca Mary sa ii poate spune ceva, fata iesi din camera spunand ca a uitat ca are o intalnire urgenta.

"Asa e ea... E de treaba daca o cunosti mai bine." ii explica Lily indreptandu-se spre fereastra deschisa a camerei.Mary se apropie de ea si ii o intreba timid:
"Nu te duci?"
"Nu."
Cateva secunde camera se cufunda intr-o liniste sinistra, iar cerul brodat cu stele arginti, sclipitoare amplifica tacerea de mormant.Ambele fete priveau pe fereastra visatoare, una gandindu-se la un baiat cu ochii negri si pletele lungi desprinse parca din intunericul noptii, iar cealalta, la o viata plina de veselie, fara griji, la familia si la prietenii sai, la fiintele pe care poate niciodata nu avea sa le mai vada.O lacrima i se scurse pe obrazul cald, insa o sterse repede si abia isi stapani raul de lacrimi care vroia sa se reverse din ochii sai tristi.

Prima care sparse tacerea fu Lily, care, cu o voce calda, zambind, ii spuse prietenei sale:
"Azi m-am certat cu el.L-am vazut batandu-si joc impreuna cu Sirius de Severus.Nu imi place cand fac asta.Mi-e mila de el, a fost singurul meu prieten de aici timp de mult timp.Il cunosc de mult si de la el am aflat ca sunt vrajitoare.E un baiat bun, chiar daca e Viperin, sa stii."
"Il iubesti mult pe Severus, nu?" o intreba Mary cu o voce stinsa.
"Nu stiu... Tin mult la el."

Dupa cuvintele lui Lily, Mary incerca sa nu ma vorbeasca despre acel subiect pentru ca isi daduse singura seama ca intrebarea ei nu avusese rost pentru ca raspunsul era mai mult decat evident.
'Atunci de ce s-a casatorit cu James?' se intreba Mary si adormi cu aceasta intrebare in minte, visand la zilele insorite in care se plimba pe langa lac sau privea antrenamentele echpei de vajthat a Cercetasilor.

Hermione se uita la Mary cum se indeparta de Marea Sala ducandu-se spre dormitor.Asa facu si ea!Dar,brusc,cand ajunse in Camera de Zi isi dadu seama ca nu avea bagaje,haine sau manuale.Ce avea sa le spuna colegilor sau,mai rau,profesorilor.Sarah era pe fotoliu si se uita la Hermione.
"Ce s-a intamplat?Pari nelinistita.Apropo suntem colege de camera."spuse Sarah fericita.
"Ce bine!Tocmai mi-am amintit ca mi-am uitat bagajul intr-o clasa.Ma duc sa il aduc!"spuse fata si iesi inainte ca Sarah sa ii propuna sa vina cu ea.

Fata se indrepta spre Camera Necesitatii,candindu-se ca poate acolo vor gasi cele trebuincioase.Spre fericirea ei,Camera ii dadu ceea ce isi dori.
Cand iesi se intalni cu o cercetasa roscata si ii dadu un bilet.Spera sa ajunga la Mary,inainte ca elevii sa devina banuitori.

Hermione dorea sa se intoarca in camera,sa se bage n pat si sa traga un pui de somn bine-meritat.Se simtea extenuata,chiar daca probabil in prezentul ei era zi.Pe drum incepu sa se gandeasca dinou la prietenii ei,la profesorii ei,la bunica ei.Se gandea daca McGonagall isi amintea de aceste zile,dar apoi isi amintii ca ele de fapt nu apartineau acelui trecut.Ca ele erau niste intruse,si desi totul se petrecuse in trecut,ele de fapt nu se intamplasera.I se parea ciudat,dar acesta era adevarul.

Pe drum Hermione se intalni cu Severus.Nu se prea distingea in intunericul de pe hol.Soarele asfintea,iar luminile nu se prea aprinsera.
Parea un colt de cer,pe timpul nopti,rupt din nemarginirea lui si cazut pe pamant chiar in castelul lor.Privea in jos,parul sau venindu-i peste fata.Trecu pe langa fata fara ca macar sa observa ca era acolo.Lui Hermione ii se paru ciudat,dar nu zise nimic.'iudat!Ce s-a intamplat cu baiatul rau de cateva ore?'gandea Hermione.

Fata ajunse in Camera de Zi,apoi in dormitor.Observa ca majoritatea fetelor dormeau.Se duse la fereastra,o deschise si se aseja pe pervaz.Se uita la stelele mici de pe fundalul negru,la luna care stralucea simplu acolo sus.Se gandea daca Mary se uita si ea la cel,sau dormea dusa acum.Isi dadu seama ca si ea trebuie sa faca acelasi lucru,asa ca se ridica,inshise fereastra si se baga in pat,apoi adormni fara greutate.

A doua zi dimineata, cand Mary se trezi, soarele stralucea deja pe bolta cereasca, iar ferestrele deschise ale camerei lasau sa patrunda in interior aerul usor al inceputului de vara, ce purta cu el mireasmele florilor.In departarea se zareau palcuri de copacii verzi, iar Padurea Interzisa parea mult mai vesela privita de la fereastra dormitorului Cercetaselor.

Glasul bland al lui Lily o destepta pe Mary, care tocmai visa ca se plimba cu varul ei, Viktor, prin curtea casei lor din Pestera lui Godric.Era un vis atat de frumos incat nu ar fi vrut sa se termine niciodata, insa noapte se scursese prea repede si spulberase toate fantasmele.Deschizand ochii incet, parca sperand ca va revedea chipurile cunoscute din viata ei anterioara, Mary suferi o dezamagire crunta.In fata ei se aflau noile sale colege de camera: Lily, care ii zambea binevoitoare, Elyna, cercetasa blonda pe care o cunoascuse cu o seara in urma, si o alta fata roscata, chiar cea care ii oferise biletul de la Hermione si al carui nume Mary il afla chiar in aceea dimineata: Brenda Delaney.

"Ei, cum ai dormit in noua ta camera?" o intreba zambind Lily.
"... Bine... presupun..." ii raspunse Cercetasa, incercand sa isi stapaneasca lacrimile.
"Te vei obisnui.Si mie mi-a fost greu la inceput, dar totul a fost bine.Imi imaginez ca nu e usor sa te transferi la o alta scoala in mijlocul semestrului."
De aceasta data, Mary nu mai raspunsa.Era intr-adevar greu pentru ea sa se "transfere" la o noua scoala, daca asa putea numi castelul in care invatase aproape cinci ani, si in plus acest transfer se realizase fara voia ei.

In cateva minute, Mary se pregati si, gandindu-se ca va avea destul timp sa discute cu prietena sa, Hermione, si sa ii povesteasca ce aflase cu o seara in urma despre Severus.Alaturi de Lily, cercetasa ajunse in Sala Mare a castelului, in care o zari pe Hermione, alaturi de Sarah, la masa Astropufilor.O saluta printr-o miscare a mainii, iar apoi se aseza si ea la masa, in acelasi loc ca in ziua precedenta, gandindu-se ca va vorbi cu prietena sa dupa finalul mesei.

"Hey, fetelor! Ce faceti?Cum a fost prima noapte la Hogwarts, Mary?" le intampina Sirius,intrerupandu-se dintr-o discutie cu pritenii sai pentru a le saluta.
"Destul de bine... Ma acomodez bine."ii raspunse Cercetasa, incercand sa para cat mai linistita, desi nu putea sa inceteze sa se gandeasca ce fac in acel moment colegii ei, din viata ei normala.
Dupa cateva minute, paharele se umplura cu ceai cald,cu aroma de fructe de padure, iar pe farfurii aparura sortimente de gem, unt si miere, o mic dejun obisnuit la Hogwarts.Fara sa vrea auzi discutia dintre Lily si James, care, dupa expresia fetei, parea destul de suparat:
"De ce nu ai veni ieri?"
"Nu am putut, James! Ce era asa de important?"
"Vroiam sa iti spun ceva despre micul nostru Severus.Am aflat..." insa Lily il intrerupse brusc, dezamgita de motivul chemarii:
"Nu pot sa cred! Ce ai cu el? Ce ti-a facut? E mereu linistit, nu face rau nimanui."
"Tocmai linistea asta mi se pare suspecta!Nu ti se pare ca te-ai atasat prea mult de el?"
"Te rog, James, il cunosc de mult si nu vreau sa mai vad ca te mai atingi de el!"
"Dar stiai cum vorbeste el de cei cu parinti Incuiati?Stiai ca probabil si-ar dori sa devina un discipol al lui Stii-tu-Cui?E Viperin, Lily!"
"Si ce daca e?" spuse scurt fata, ridicandu-se de la masa.Mary incerca sa o urmeze, insa Sirius o opri, spunandu-i:
"N-are rost! Las-o sa se linisteasca.Asa e ea, tot timpul il apara pe Snape..."

Restul timpului pe care il petrecura la masa, Mary ramase tacuta, iar incercarile lui Sirius de a o inveseli fura in zadar.Dupa terminarea micului-dejun, Mary pleca rapid, cautand-o pe Hermione,Intr-un colt al salii o zari pe colega sa si se indrepta grabita sprea pentru a ii povestii tot ce se intamplase.

Hermione era trista.Se trezise devreme,deoarece visase ca era inapoi pe holurile acelui castel,dar in perioada cand era ea eleva,nu in acel trecut atat de indepartat si de trist.

In timpul micului dejun,fu foarte tacuta.Manca incet cu privirea in pamant.Uneori ramanea cu privirea in pamant,dar Sarah reusea sa o aduca cu picioarele pe pamant.
"Ce s-a intamplat,Hermione?Nu te acomodezi?"intreba fata dupa ce o readuse la realitate pe Hermione pentru a 5-a oara.
"Ba da,dar...stii...eu nu am vrut sa vin aici.Acest schimb de scoli a fost facut fara voia mea."spuse Hermione,apoi se ridica de la masa,ducandu-se intr-un colt.

La scurt timp,Hermione observa ca Mary se apropie de ea.Ii zambi trist,iar Mary facu la fel.Hermione isi dadu seama ca si Mary se simtea la fel de prost ca si ea.Nu le placea aceasta trecere brusca.Amandoua doreau sa se intoarca acasa.
"Buna!"spuse Mary incet.
"Buna!Cum a fost prima noapte in acest trecut enervant?"intreba Hermione la fel de incet.
"Lunga!Imi este dor de prieteni,de familie,de tot!"spuse Mary.
"Stiu,dar deocamdata suntem prinse aici.Nu am nici cea mai vaga ideea unde sa gasim medalionul,sau,in cazu in care medalionul nu exista,cum sa ne intoarecem in realitatea noastra."spuse Hermione.
"Ma intreb daca Dum..."incepu Mary,dar fu oprita de Hermione,deoarece aceasta din urma observa ca profesoara McGonagall se apropia de ele.
"Ce faceti fetelor aici?Trebuie sa intrati la ore.Hai,ce mai asteptati!Daca nu ma insel,Astropufii au prima ora,Transfigurare,asa ca tu vii cu mine."spuse profesoara in timp ce o lua de mana pe Hermione si incepu sa o traga spre ora.
Hermione,ascultatoare,se lasa trasa asa ca pentru a patra oara trebuia sa se desparta de Mary.

Hermionei,in timp ce mergea de mana cu profesoara McGonagall,ii aparu in fata imaginile de cand era mica.Isi aminti cand era mica,pe la 4 ani,si statea in gradina impreuna cu sora ei si cu bunica lor.Isi aminti cum se jucau toate trei si cum radeau.Mama Hermionei ii spuse ca Minerva o invatase sa mearga.Ginny Mc,fiind talentata la desen,se duca cu parintii la diferite concursuri,astfel ca Hermione ramanea acasa cu bunica.De atunci se stabilise o anumita relatie intre ele,diferita de cea a lui Ginny Mc cu bunica ei.
Desi incerca sa se stapaneasca,o lacrima reusi sa ii scape si se prelinse rapid pe obraz.Inainte sa o stearga,McGonagall o oberva si se opri.
"Ce s-a intamplat?"intreba aceasta in timp ce se puse in fata fetei.
Hermione nu raspunse.Privea in jos,incercand sa-si stapaneasca plansul.
"Esti atat de diferita.Mi-ar placea sa am o nepoata ca tine.!"spuse McGonagall incet.
In acel moment,Hermione nu se mai stapani si se intoarse luand-o la fuga spre baia fetelor.Lacrimile erau atat de multe,incat parca presara sclipici in timp ce alerga.
Profesoara ramase uimita.Se gandi ca probabil bunica fetei murise si ca probabil isi aminti de ea.

In timp ce alerga trecu pe langa Mary.Aceasta se indrepta spre ora de Aparare contra Magiei Negre cand o observa pe Hermione alergand.Observand ca plange,isi puse mai bine ghiozdanul pe urma si incepu sa fuga dupa Hermione.

Mary incerca sa o prinda din urma pe Hermione, insa nu reusi, dar alerga in continuare pe coridor cand o vazu pe prietena sa disparand pe usa de la baia fetelor.Se opri si pasi inauntru, intrebandu-se ce se intamplase.Intr-un colt, langa chiuveta, Hermione plangea, ghemuita pe faianta rece a baii.Mary o privi fara sa spuna niciun cuvant si se apropie incet, in tacere, de ea, nestiind ce sa ii spuna pentru a o linisti.

"Hermy... ce s-a intamplat?" ii spuse Cercetasa cu o voce calda si emotionata, asezandu-se langa ea.Astropufa insa nu ii raspunse in timp ce lacrimi reci se prelingeau pe obrazul sau cald.O privi pe Mary pentru o secunda, a poi se intoarse privind zidul alb si rece al baii.
"Linisteste-te... te rog." incerca din nou Mary, sperand ca de aceasta data o va convinge pe prietena ei sa se linisteasca.Brusc,Hermione se arunca in bratele ei, plangand in hohote si printre lacrimi ii zise:
"Bunica mea... mi-a spus ca si-ar dori... o nepoata ca mine!"

Mary o ajuta sa se ridice si o ruga din nou sa nu mai planga, iar de aceasta data Hermione o asculta, linistindu-se putin si ii explica tot ce se intamplase atunci cand o intalni pe McGonagall, bunica ei.
"Vreau sa ne intoarcem, trebuie sa ne intoarcem la vietile noastre obisnuite!Nu mai pot... intelegi?"
Mary nu reusi sa mai articuleze niciun cuvant, acelasi lucru simtea si ea.Nu stia cum sa iasa din acea situatie si nici cum sa gaseasca medalionul, insa vroia sa isi pastreze cumpatul pentru a gasi o solutie.

Pentru a schimba putin subiectului discutiei, Mary ii povesti ceea ce aflase despre Lily, James si Severus.II spuse prietenei sale ceea ce crede ea despre atitudinea lui Lily si faptul ca era aproape sigura ca aceasta il iubea Snape.
"Dar atunci de ce s-a casatorit cu James si au avut si un copil?" o intreba Hermione, incercand sa inteleaga acea situatie complicata.
"Nu stiu... asta ma intreb si eu.De ce?Ceva s-a intamplat... dar ce?"
Niciuna dintre fete nu detinea acest raspuns si totul parea mult prea ciudat.Situatia in care se aflau era dificila, iar familia, parintii lor si locurile in care traisera parea atat de departe, iar lacrimile cu greu mai puteau fi stapanite.

Dupa cateva minute in care discutasera despre situatia in care se aflau, Mary o intreba pe colega un lucru la care se gandea de mult timp:
"Oare si-au dat seama ca lipsim?A trecut destul timp aici, daca si acolo este la fel...Atunci, cei de la scoala au realizat ca noi nu mai suntem?"

Hermione statea lipita de perete si o asculta pe Mary.Mintea ii fugi la Snape si la Lily.Ce s-ar fi intamplat daca ea s-ar fi casatorit cu Snape?Oare copilul lor s-ar fi numit tot Harry?Oare acesta l-ar mai fi distrus pe Voldemort?Mii de intrebari i se invarteau fetei prin minte.Dar mai presus de toate,regina tutror intrebarilor si cea mai grea dintre toate,domina intrebarea:Ne vom mai intoarce oare acasa?

Hermione fu trezita de glasul lui Mary care se intreba daca cei de acasa observasera ca ele erau plecate.
"Mai nu stiu ce sa zic.Adica....atunci cand noi am ajus aici la noi era pranz,iar aici era ora cinei.Orele pas sa treaca diferit,dar totusi par sa treaca la fel.Probabil ca da,probabil ca nu.Cine stie?"spuse Hermione.Apoi cu privirea in pamant spuse:"Ar trebui sa ne intoarcem la ore!Nu vrem sa pierdem puncte din prima zi."
"Prima zi..."repeta Mary."Suna atat de ciudat!"
"Stiu,dar desi ne este greu sa credem este prima noastra zi in acest castel.Aceasta ne este povestea!"spuse Hermione,apoi iesi din baie cu inima stransa si stomacul ghem.Niciodata nu ii placu sa isi piarda astfel firea in fata profesorilor sau persoanelor straine.Nu stia ce sa zica,nu stia sa se explice.

Hermione intra in clasa fara tragere de inima.McGonagall ii facu semn sa se aseze si ii spuse sa copieze din manual de la pagina 56.Daca stia sa raspunda putea face si exercitiile,daca nu ii ramaneau ca tema pentru data viitoare.
In timp ce scria isi arunca privirea pe furis la profesoara.De fiecare data observa ca aceasta se uita la ea.Un fios o strabatea de sus pana jos.
Profesoara incepu sa se plimbe printre banci.Intr-un final ajunse la banca la Hermione.Fata era deja la ultimul exercitiu.Din fericire,Transfigurarea fiind materia ei preferata,se documentase cu mult inainte asa ca stiu sa rezolve exercitiile.
"Ce scris frumos!Exercitiile sunt rezolvate corect!"spuse profesora apoi se indrepta si trecu mai departe.Ajunse la banca din fata,iar clopotelul suna.
Hermione isi facu ghiozdanul si iesi a treia din clasa.
In drum spre gradina se intalni cu Mary.Era singura! 'Ciudat!Ar trebui sa stea cu Lily.'gandea Hermione.
"Salut!Cum a fost ora?"spuse Hermione zambind.
"Buna!Profesorul m-a certat,dar nimic mai mult.La tine?"
"Pai...profesoarei i-a placut scrisul meu.Ma mir ca nu si l-a recunoscut.Doar era aproape la fel ca al ei."spuse Hermione.

Desi Hermione se astepta ca McGonagall,fu bucuroasa ca nu a facut-o.Desi nu ii placea ca era despartita de Mary se acomoda repede zilei,asa ca orele fura usoare.Ziua zbura pe nesimtite,asa ca Hermione se trezi la masa Astropufilor luand cina.Din cand in cand isi arunca privirea la masa profesorilor si observa ca vorbea cu Dumbledore.Apoi isi arunca privirea la masa Cercetasilor si observa ca Mary o proivea cu subinteles,dandu-si seama ca si ea se uita la masa profesorilor.Hermione se gandea daca nu cumva Dumbledore le-ar putea ajuta.

Si Mary se gandea la aceasta posibilitate, insa nu era prea convinsa ca este o idee buna sa ii ceara ajutorul lui Dumbledore, cel putin deocamdata.In realitate, fata inca mai spera ca ceva sa se intample si sa apara acel medalion pentru a putea sa se intoarca in prezentul lor.Ar fi putut sa astepte luni sau ani intregi fara sa il gaseasca, insa, pentru prima data in viata sa, Mary era optimista si spera ca in curand vor gasi o cale de scapare.

In timp ce privea masa profesorilor, o voce pitigaiata si de loc placuta o striga:
"Mary, e asa de interesant Dumbledore?"
Cercetasa se intoarse brusc, intelegand ca cel care ii vorbise era Peter Pettigrew.Il privi cu rautate, un sentiment pe care nu i l-ar fi putut trezi decat o fiinta ca aceea, care urma sa isi tradeze prietenii si sa i se alature lui Voldemort.Putin lipsi pentru a scoate bagheta si a il impietri, insa isi stapani furia si ii spuse calm:
"Da, e... Vreo problema?"
In acel moment Sirius si James zambira, bucurosi parca de faptul ca gluma lui Peter nu ii reusise, iar Lupin nu schita niciun gest, parand mai trist ca de obicei.

Restul cinei fu lispsit de incidente, iar Pettigrew nu mai vorbise absolut nimic nici cu Mary, nici cu prietenii sai.Ridicandu-se de la masa, Lily ii sopti Cercetasei:
"Vrea sa vorbesc cu Severus, stiu ca se duce langa lac in seara asta.Daca te intreaba James sau altcineva unde sunt, spune-le ca sunt la biblioteca sau in alta parte...Nu stiu, oricum nu langa lac, te rog!"
"Oh... bine.Cum vrei, nu le spun nimic stai linistita." ii spuse Mary incercand sa nu o piarda din ochi pe Hermione deoarece dorea sa discute cu ea inainte de a merge in Camera de Zi a Cercetasilor.

Dupa ce se desparti de Lily, fata se indrepta spre masa Astropufilor, unde Hermione tocmai terminase de mancat si discuta cu Sarah despre o specie de planta carnivora.Cand o vazu pe Mary, astropufa ii sopti ceva noii sale prietene, iar apoi se indrepta spre colega sa, incercand sa evite un grup de Vieperini foarte galagiosi.
"Ei, ce s-a mai intamplat?" o intreba Hermione pe Cercetasa,sprijinindu-se de un perete al salii si privindu-l inca pe Dumbledore, care inca nu isi terminase aripioara de pui.
"Lily se intalneste cu Severus langa lac.De fapt, el nu stie asta, insa va afla cand o va vedea." ii zise Mary, zambind si gandindu-se la Snape din prezentul lor, profesorul exigent de Potiuni, pe care nu il credea capabil sa se indragosteasca de o Cercetasa.
"Inseamna ca il iubeste, nu?" spuse Hermione, insa imediat schimba subiectul, vazand ca Dumbledore incearca sa se ridice de pe scaunul sau."Eu ma intrebam daca nu ar fi bine sa..."
"Nu cred, Hermy..." ii spuse Cercetasa intelegand la ce se gandea, "Poate ar trebui sa mai asteptam, daca nu se intampla nimic atunci vorbim cu Dumbledore si ii cerem ajutorul, insa nu cred ca este acum momentul."

Hermione reflecta putin la spusele prietenei sale.Se gandea ca Dumbledore le putea ajuta,doar era directorul scolii.Nimeni nu cunostea scoala mai bine ca el.De fapt...cunostea cineva adevaratul castel Hogwarts?Hermione nu stia ce sa faca.Mary avea dreptate.Trebuiau sa astepte,dar nici pentru prea mult.Cum ar fi reactionat Dumbledore daca s-ar fi dus la el,ele,doua eleve venit de 2 zile,si sa ii spuna ca sunt venite din alt prezent si daca le putea ajuta?Hermione isi dadu seama ca ar fi fost luate peste picior.
"Ai dreptate!Nu ne putem duce acum la Dumbledore.Dar nici nu putem sta asa cu mainile in san.Suntem aici de doua zile,dar nu am facut nimic ca sa gasim medalionul.Stam si asteptam sa ne pice din cer medalionul.Nu crezi ca ar trebui sa incepem sa cautam?Sau sa povestim cuiva....poate ne ajuta."spuse Hermione plina de subinteles.
"Da,ar trebui!Dar nu am suficienta incredere in nimeni.Nici macar in Lily,chiar daca ne-am imprieteni."spuse Mary ganditoare.
Hermione nu stiu sa raspunda.Ramasese fara cuvinte si fara idei.Mary avea dreptate.Nu avea incredere in nimeni.Se imprietenisera cu Lily si cu Sarah,dar nu le puteau spune nimic.Deodata ii veni o idee.
"Ce-ar fi sa ii spunem lui McGonagall?Este bunica mea de fapt....ar trebui sa avem incredere in ea."spuse Hermione vesela.
Mary se uita la Hermione.Apoi isi indrepta privirea in pamant si incepu sa gandeasca.Deodata auzi in spatele ei o voce foarte cunoscuta:
"Buna seara,fetelor!Ati terminat de mancat?"
Hermione ridica privirea si o observa pe profesoara McGonagall in spatele lui Mary.
"Buna seara,domna profesora!"o saluta Hermione plina de respect.
"Vreau sa vorbesc cu voi in birou.Acum!"spuse McGonagall si se intoarse pe calcaie si porni inaintea fetelor.Hermione si Mary nu putura protesta asa ca o urmara pe profesoara pana in biroul ei.

Holul era intunecat si umed.Singurele surse de lumina erau tortele atarnate de perete,dar nu faceau prea mare lumina.Undeva se auzea, in surdina,picaturi de apa lovindu-se podea.'Probabil s-a spart o teava.'gandea Hermione in timp ce mergea spre biroul profesoarei.O tinea pe Mary de mana.mergeau impreuna ca doua surori.In minte i se afisa privirea primei nopti la Hogwarts cand se duse,impreuna cu sora ei,in biroul profesoarei McGonagall.
Deodata usa se deschise si intrara in birou.McGonagall le facu semn sa se aseze,iar fetele facura intocmai.
"V-am adus aici,deoarece pareti foarte ciudate.Mereu va vad discutand pe la colturi,mereu va ascundeti,mereu va priviti cu subainteles...ce puneti la cale?"incepu McGonagall,dar acest inceput nu fu unul usor.
"Noi...."incepu Hermione,dar Mary o lovi peste picior.
"Nu punem nimic la cale.Vrem doar sa nu fim auzite.Nu vrem sa cunoastem pe nimeni.Stiti....acest transfer a fost facut fara voia noastra."spuse Mary repede.
Hermione facu ochii mari de uimire.Se uita la Mary cu o uimire vadita.Stia ca aceasta figura le va trada,dar nu ii pasa.Niciodata nu isi mintise bunica.
Fata lasa privirea in jos cand McGonagall intreba daca totul este adevarat.Nu putea sa inventeze alta poveste,asa ca aproba printr-o miscare scurta a capului.Imediat ii paru rau de ceea ce facu,dar nu mai putu face nimic.
"Asta este!Acum ati ajuns aici,asa ca incepeti sa socializati cu oamenii.La Cercetasi..poti gasi o prietena foarte buna pe Lily,iar la Astropufi vei gasi o prietena buna pe Sarah."spuse McGonagall,apoi le facu semn sa iasa.

"Hermione...imi pare rau.....nu putem sa ii spunem acum!"spuse Mary cu privirea in pamant.
"Stiu,Mary!Nu este nicio problema.Noapte buna!"spuse Hermione si pleca fara sa mai astepte raspunsul prietenei sale.

In timp ce incerca sa adoarma,toata viata i se derula in fata.Totul ajunsese prea repede la momentul cand trebui sa o minta pe bunica ei pentru prima data.Lacrimile ii siroiau pe obraji fara a le mai putea stapani.Atunci jura ca de maine sa inceapa cautarile.Chiar daca Mary nu dorea sa i se alature,avea sa il caute singura.Dorea sa se intoarca cu orice pret,fara sa mai fie nevoie sa mai minta pe cineva.

Ajuns in dormitor, Mary se aseza langa fereastra si privi in liniste stelele.Camera era goala cand intrase si in cele douazeci de minute pe care le petrecuse privind pe geam, niciuna dintre colegele sale de camera nu isi facuse aparitia, asa ca Cercetasa continua sa priveasca cerul instelat, gandindu-se la parintii, bunica sa si la varul ei.La un moment dat isi cobori privirea in curtea castelului si observa doua siluete plimbandu-se una langa alta.Parea doi indragostiti care admira visatori luna, iar in acel moment fata isi aminti de Lily si de Severus.In timp ce ea privea pe fereastra, ei probabil discutau pe marginea lacului.
'Ce-ar fi daca as face o mica vizita in curtea castelului?'se intreba Mary, iar in secunda urmatoare isi puse pelerina si cobori scarile spre Camera de zi a Cercetasilor.Acolo, pe doua fotolii langa foc erau James si Lupin.Cand o vazu, James se ridica grabit si, inainte ca aceasta sa poata iesi din camera, o prinse din urma.
"Mary, ai vazut-o pe Lily?"
"Nu, adica da...Mi-a spus ca trebuie sa vorbeasca cu McGonagall.Oh, scuza-ma, trebuie sa plec, ma asteapta cineva pe coridor." ii spuse Mary grabita.Nu ii placea sa minta si ii detesta pe cei care faceau asta, iar aceea era deja a doua minciuna in acea zi.Insa nu avea timp de ramuscari deoarece trebuia sa ajunga in apropierea lacului.Ceva ii spunea ca toata acea poveste dintre Lily si Snape are legatura cu ea.Nu intelegea de ce simtea acest lucru si stia foarte bine ca niciodata nu avusese premonitii, dar totusi simtea ca trebuia sa afle ce s-a intamplat.

In cateva minute ajunse in fata castelului si cu putin noroc nu intalni niciun profesor.Pentru o secunda ii fu teama sa nu o vada Snape si sa ii scada puncte de la Cercetasi, insa realiza imediat ca Snape era acum doar un adolescent.Se apropie incet de lac, incercand sa nu faca zgomot cand zari in departare, pe marginea lacului doua siluete care probabil erau ale lui Lily si Severus.Pasi domol pe iarba si ajunse foarte aproape de ei, langa un copac.De acolo putea auzi ceea ce discutau, dar ei nu o puteau vedea.Stia ca nu este un lucru frumos sa isi spioneze "profesorul" insa acel dentiment ca ceea ce v-a vedea este foarte important nu ii dadea pace.
"Intelege, Severus, eu chiar tin la tine si nu imi pasa ce spun ei."
"Ba iti pasa, stiu asta.Toti stiu ca ei nu pot sa ma suporte si sincer, sentimentul, este reciproc.Ce imi pasa mie de niste Cercetasi amarati?"
"Severus! Cum poti sa spui asta? Si eu sunt Cercetasa!"
"Ai fi putut sa nu fi, daca... Daca..."
"Hai, spune-o!Daca nu aveam parinti Incuiati, nu?Si ce conteaza asta?"
"Lasa... S-o lasam balta! De ce ai venit aici?"
"Pentru ca... pentru ca..." ii spuse Lily incet, apoi se apropie de el si il saruta pe obraz.

Mary ramase uimita vazand gestul noi sale prietene.Nu ii venea sa creada ca Lily chiar il iubea pe Snape.Dar atunci ramanea intrebarea:De ce s-a casatorit cu James?Pentru cateva clipe isi indrepta privirea spre cer, apoi cand ii privi din nou pe cei doi, observa ca Lily ramasese singura, iar Severus alerga prin noapte si se indrepta spre castel, fara a privi in urma.
Mary astepta cateva minute pana cand si Lily parasi malul lacului pentru a putea intra in castel fara a fi vazuta.Lucrurile care le vazuse o tulburasera si nu putea sa isi explice de ce Snape fugise.

Ajungand in dormitor, Mary o vazu pe Lily stand pe marginea patului.I se paru ca fata plange, iar dupa ce mai facu un pas intelese ca nu era doar o parere, ci cateva lacrimi ii curgeau pe obraji.Mary se apropie de ea in tacere, nestiind ce sa ii spuna.
"Ai patit ceva, Lily?" ii spuse fata, incercand sa treaca peste acel moment de tacere.
"Nu chiar... Nu a iesit tocmai cum as fi vrut intalnirea cu Severus."
"Off... Stai linistita!" ii zise Mary, asezandu-se pe marginea patului, langa ea, iar apoi o intreba foarte emotionata:
"De aceea plangi?"
"Da... nu cred ca va mai vorbi vreodata cu mine.L-am sarutat pe obraz pentru ca sa inteleaga ca eu ii sunt alaturi, insa atunci a fugit pur si simplu."
"Off... stai linistita!Poate nu era obisnuit cu afectiunea celorlalti."
"Dar eu chiar tin mult la el si nu vreau sa sufere.Este prietenul meu de mult timp si persoana care mi-a aratat multe trucuri inainte de a afla oficial ca sunt vrajitoare."
"Cred ca cel mai bine ar fi sa te odihnesti... Maine e o noua zi!" ii spuse Mary, apoi se indrepta spre patul ei hotarata sa se gandeasca serios la ce vor face ea si Hermione in continoare.

In acea noapte, Cercetasa nu dormi aproape deloc, gandindu-se la clipa in care urmau sa se intoarce acasa si care parea inca destul de indepartata.Isi aminti de ceea ce se intamplase in acea seara si regreta faptul ca o facuse pe Hermione sa sufere.O intelegea mai bine decat astropufa si-ar fi inchipuit deoarece si ea avea o bunica pe care o iubea nespus si pe care nu ar fi fost in stare sa o minta vreodata.Mary era insa hotarata sa discute a doua zi cu Hermione si sa ceara ajutorul cuiva pentru a reusi sa se intoarca la familiile lor deoarece acea situatie devenea din ce in ce mai complicata.

Razele soarelui inrau nestingherite in incapere ajungand pe fata astropufei.Uitase sa inchida fereastra noaptea trecuta,iar acum soarele isi facea loc pe fata ei.Nervoasa,se ridica din pat si se duse la fereasta.Frumusetea peisajului,parca rupt din paradis,o izbi brusc.Hermione ramase uimita de frumusetea peisajului care se intindea semet in fata ei.Aerul era caldut,ca de primavara.Pasarelele cantau vesele pe crengile copacilor din Padurea Interzisa.Lacul domina intreaga imagine.Totul parea un tablou in care totate prindeau viata.Toata furia Hermionei se risipi in aerul caldut.Somnul,inca ne facut,se risipi si el asemenea unei pulbere de praf dusa de o adiere inocenta.Hermione ramasese nemiscata,absorbita de frumusetea acelui tablou.Fata statu atat de mult in fata ferestrei,incat pierdu notiunea timpului.Deodata auzi fosnind ceva in patul de alaturi.Se intoarse,putin suparata ca ceva ii distra privirea de la peisaj,si observa ca Sarah se trezi.Atunci isi dadu seama ca este timpul sa se imbrace,sa se spele,sa isi faca ghiozdanul si sa coboare in Sala Mare pentru a-si lua micul dejun.

Hermione cobora vesela scarile.Frumusetea peisajului o facu sa uite de intamplarile petrecut cu o seara inainte in biroul lui McGonagall.Credea ca nimic nu o mai putea supara atat.Era atat de fericita si de visatoare,incat se impiedica pe scari.Din fericire,Sarah o prinse inainte ca fata sa cada pe scari.
"Hermione,ce s-a intamplat?"intreba aceasta ingrijorata.
"Nimic.Sunt doar fericita.Nu iti este foame?"spuse Hermione zambind.
"Ba da..."

Astropufa reusi sa isi manance si ultima bucata de clatita cu cirese si sa isi bea si ultima gura de suc de portocale.Simtea ca explodeaza,dar nu avea timp se stea si sa se planga.Isi lua cartea de Potiuni si incepu sa citeasca lectia care urma si o lectie in urma.Deodata o pasare-bilet ateriza pe carte.Hermione o deschise si citi:

"Ce absorbita esti de lectura.Imi pare rau pentru aseara!Trebuie sa iti spun ceva!Te astept afara din Marea Sala!"

Hermione recunoscu scrisul lui Mary,asa ca isi baga cartea in geanta,apoi iesi cu biletul in mana.Hermione o gasi pe Mary langa usa de la intrare.Zambi si se apropie.
"Chiar sunt prinsa in lectura.Ce doreai sa imi spui?"
"I-am vazut aseara pe Lily si pe Snape langa lac.Lily l-a sarutat pe Snape pe obraz,iar acesta a fugit in castel.Chiar tine mult la el,atunci...de ce s-a maritat cu James?"explica Mary.
"Pai...tine la Snape ca la un prieten,dar nu a spus ca il iubeste...adica....poate chiar il iubeste,asa ca..de ce s-a maritat cu James?"incerca Hermione sa rezolve enigma,fara succes insa.
Mary dori sa mai adauge ceva,dar tocmai atunci suna clopotelul,iar fetele fura nevoite sa plece la ore.

Hermione se plimba pe malul lacul,cu gandurile departe.Se gandea la cate lucruri ar fi facut daca ajungea in acest trecut mult prea indepartat pentru ea.
Aceasta plimbare ii aminti de peisajul vazut dimineata.Nu stia cum sau de ce,dar simtise ceva ciudat cand il vazu,parca zbura intr-un loc departat,intr-un timp departe de al ei,departe de cel in care se afla.Avea o fereastra,asa ca se hotara sa o pretreaca pe malul lacului.
In timp ce statea si se uita,Mary aparu deodata langa ea,speriind-o pe fata.
"Mary,te rog,data viitoare sa ma anunti cand te apropii!Eu ma sperii foarte usor."spuse Hermione usurata.
"Scuze!Ce faci aici?Eu am acum o fereastra si ma gandeam sa caut medalionul."spuse Mary,usor nervoasa.
"Si eu am o fereastra,asa ca il vom cauta impreuna.Dar nu putem pleca acum,deoarece vom trezi suspiciuni."spuse Hermione plina de intelepciune.
Mary o aproba,apoi se aseza pe malul lacului,uitandu-se spre lac.Hermione facu si ea la fel,asezandu-se langa Mary.
Stateau in liniste.Deodata Mary vorbi,iar tonul fetei o intrista pe Hermione:
"Stii,stand aici si privind acest peisaj ma gandesc ca totul nu a fost decat un vis urat.Ca daca voi deschide ochii voi fi tot pe malul acestui lac,care a stat aici nemiscat timp de mii de ani,dar voi fi in prezentul nostru.In timpul in care ar trebui sa fim.Nu stiu cum putem trai aici...parintii nostrii nici macar nu s-au nascut,sau sunt foarte mici."

Fetele mergeau pe culor in cautarea medalionului.Intrau din clasa in clasa,acolo unde nu auzeau fosnete sau voci.Cautarea fusese in zadar.In timp ce alergau pe culoar,deodata auzira niste voci ce pareau a se certa.Cele doua prietene se ascunsera dupa o perdea grea,rosi si de catifea,ascultand:

"Cum poti spune una ca asta?Eu tin foarte mult la tine si la imi pasa de ceea ce ti se petrece,dar nu sunt de acord cu alaturarea lui Voldemort."
"De cand imi trebuie parerea ta?Esti o ipocrita.In fata mea imi spui ca tii la mine,iar pe la spate ma barfesti cu James si ceilalti.Cercetasa proasta!"
"Te urasc,Snape!Daca imi mai iesi in cale,jur ca folosesc ultimul blestem de neiertat."

Fetele ramasesera uimite de ceea ce auzisera.Cum a putut Snape sa spuna una ca asta?Doar Lily tinea sincer la el.Feele,insa nu putura sa intervina,astfel ca vazura silueta lui Lily fugind,cu lacrimile ramanandu-i un urma.

Fetele isi continuara calatoria,alergand pe culoar.Deodata Snape le iesi in cale.Fetele se oprira ramanand blocate.Nu stiau ce sa faca.

Mary o privi pe Hermione, intrebandu-se ce ar trebui sa faca in acele momente: sa incerce sa treaca pe langa el nepasatoare sau sa il salute.Severus le-o lua insa inainte si le saluta rece, apoi, privindu-le destul de ciudat si suspicios le spuse:
"Nu credeti ca deranjati celalte ore?Unii poate vor sa invete si sa se concentreze..."
Cercetasa nu se astepta la o astfel de replica, insa ii raspunse rapid, incercand sa para la fel de rece ca si Viperinul:
"Doar ne plimbam, daca prin asta intelegi tu deranj..."
"Va plimbati alergand, a? Ce mod ciudat de a te plimba.Acolo de unde ati venit voi asa era obiceiul?"
Pentru prima data Hermione interveni in discutie si ii spuse baiatului ca nu doreau sa deranjeze pe nimeni si ii pare foarte rau ca a facut-o.Uimita, Mary o privi ciudat pe colega sa.De cand ii vorbea ea asa de frumos, insa din ochii prietenei sale intelese imediat ce dorea sa faca.

"Stii, Severus, noi am pierdut un medalion.Mary, ai desenul la tine?" ii spuse Hermione, in timp ce Cercetasa scotocea prin ghiozdan dupa un desen in care incercase sa schiteze medalionul in seara trecuta.Dupa ce il gasi, i-l inmana prietenei sale, care la randul ei il arata lui Severus.Viperinul ramase nemiscat si privi desenul cu o fata uluita, apoi, tulburat, le intreba cu un ton ciudat:
"Pentru ca va trebuie voua medalionul acesta?"
"L-ai vazut undeva?Avem nevoie de el... pentru un proiect. Stii unde este?"il intreba Mary, convinsa ca Severus stia ceva, insa nu dorea sa le spuna.
Baiatul se intoarse si incerca sa se departeze de ele, insa Hermione il opri si il intreba din nou daca stie unde este.De aceasta data, Severus nu mai ocoli raspunsul, ci le spuse pe un ton rece, aproape inuman:
"Eu stiu ca este la subsol, intr-un pasaj secret.In apropierea Salii Mari este un tablou cu niste flori, ciocanti de 3 ori in el, iar apoi spuneti Expositius, si va aparea o usa, care duce spre o alta camera in care se afla multe bijuteri expuse.Este si acest medalion printre ele."

Spunand aceste lucruri, Severus le saluta scurt apoi pleca, lasandu-le pe fete pe coridor.Dupa cateva secunde de liniste, Mary ii spuse prietenei sale:
"Tu il crezi?"
"Nu stiu... eu nu stiam de acest pasaj."
"Nici eu... Poate nu ar trebui sa mergem.Daca este cu totul altceva?Daca ne-a mintit?" incerca Mary sa ii explice temerile sale in legatura cu acea miraculoasa scapare ca ar fi venit chiar de la Snape.
"Si daca nu a mintit?Daca acolo se afla medalionul?Daca aceasta este singura noastra sansa sa ne intoarcem acasa?"

Mary nu stia ce sa creada, ii era teama sa se bazeze pe Severus, la acea varsta parea mult mai ciudat decat profesorul pe care il cunosteau ele, insa si-ar fi dorit foarte mult sa isi revada familia, prieteni, sa isi recupereze vechea sa viata.

Hermione nu stia daca sa il creada pe acel baiat.Un Viperin in toata puterea cuvantului,un Viperin care mai tarziu le va face viata amara in timpul orelor de Potiuni.Un Viperin care isi va dedica viata lui Voldemort.Oare puteau fetele sa se increada in cel care ba trada toata comunitatea vrajitoreasca?Hermione cazuse pe gandrui.Desi Snape le vorbise mult prea rece,chiar si pentru el,fata vzu ceva ciudat in privirea lui,iar sub acel ton rece o nuanta aproape imperceptabila de blandete.Cu toate acestea Hermione le observa si chiar le simti mai bine decat o facuse vreodata cu o alta persoana.Acel ton o facu pe fata sa creada ca acolo s-ar putea afla medalionul lor.Acol s-ar afla biletul lor spre vechile lor vieti.'Vechile noastre vieti...suna atat de ciudat in acest trecut indepartat!Pentru noi,acei ani sunt vechi,dar pentru cei de aici sunt niste ani noi.'gandi fata in timp ce se intoarse spre culoarul de unde venise.Privirea ii cazu pe Snape.Nu plecase,ci ramasese acolo ascultandu-le.Privirea ii era atintita asupra Hermionei.Fata observa o nuanta blanda in privirea cercetatoare de pe chip.Din acea privire fata isi dadu seama ca Snape auzise toata conversatia si aflase ca ele nu erau din acea lume.
"Mary...."sopti Hermione uimita.
Mary se intoarse si ea si observa ca Snape isi lega sireturile de la incaltari.Oare de ce nu il auzise nicio fata?
"Tu..nu trebuia sa pleci?"intreba Mary rece.
"Poftim?Este cumva culoarul tau?Este al tuturor...pot pleca cand vreau si unde vreau.Nu imi spui tu ce sa fac.Despe ce vorbeati?"spuse Snape iritat cu privirea atintita in continuare asupra Hermionei.
"Te intereseaza?"intreba rece Mary.
"Noi...ar trebui...sa plecam.Inca...avem un medalion de gasit."interveni Hermione.
Era tulburata.Oare de ce se simti atat de ciudat in timpul convorbirii dintre Mary si Snape.De ce o deranjau raspunsurile ironice si reci ale lui Mary?Nu intelegea....si nu indrasnea sa o intrebe pe Mary.Oare asta era dragoste?Hermione nu mai fusese niciodata indragostita...oare Snape era prima ei dragoste?Stia ca este imposibil.Teoretic vorbind Snape este cu aproape 40 de ani mai mare decat Hermione si pana si in acest trecut era mai mare.Oare destinul hotarase ca Hermione sa se indragosteasca de profesorul ei de Potiuni cand acesta era elev?Hermione isi scutura capul incercand sa alunge acele ganduri si acele intrebari.'Este ridicol...Nu pot fi indragostita de Snape.Trebuie sa fiu nebuna.'gandea Hermione.
"S-a intamplat ceva?"intreba Mary vazandu-si prietena cufundata in ganduri.
"Nu...De ce s-ar intampla ceva?"spuse Hermione,desi stia ca nu se pricepea la minciuni.
"Nimic..Doar te vedeam ganditoare."spuse Mary banuitoare.
"Ma gandeam la probabilitatea ca medalionul sa se afla in acea incapere."spuse Hermione.Daca langa ea s-ar fi aflat bunica ei,asa cum o cunostea Hermione,si-ar fi dat seama ca minte dupa cuvantul pompos pe care il folosise.Cand mintea se ascundea in spatele acelor cuvinte.Din fericire langa ea se afla Mary.

Fetele incercau sa gaseasca acel tablou de care le spusese Snape.Intr-un final il gasirea,iar dupa ce batura de trei ori in el si spusese cuvantul magic,tabloul se dadu la o parte aratandu-le culoarul.Hermione incepea sa creada ca medalionul chiar s-ar putea sa fie acolo.
Fetele pasira sigure in culoar.Dupa ce facure 10 pasi tabloul se dadu inapoi lasandu-le pe fete in bezna.Isi aprinsera baghetele si isi continuara drumul.Intr-un final ajunsera la o usa.O deschisera,iar cand intrara inauntru le cazura baghetele si ramasesera cu gurile deschise.
Camera era plina de aur si pietre pritoase,coroane cu diferite inscriptii,baghete de aur sau argint,cufere de tot felul pline cu diferite bogatii.Hermione stia ca Dumbledore are cateva bogatii,dar nu atat de multe.
In mijloc domina medlionul atarnat de gatul bustului lui Viperin,fondatorul casei Viperinilor.Mary ridica bagheta incercand sa il cheme,dar Hermione o opri.
"Nu poate fi adus prin magie,ai uitat?Trebuie sa il luam cu mana!"
"Cum crezi ca putem trece prin aceste bogatii?"intreba Mary,dar nu primi raspuns deoarece Hermione porni spre medalion.Fiind micuta reusi sa se strecoare pana la madilon luandu-l si aducandu-l la Mary.
"Asa."spuse Hermione zambind.
"Bun...acum ar trebui sa il atingem amanoua."spuse Mary.
Hermione il puse pe podea,apoi il atinse impreuna cu Mary.Fetele simtira o pulsatie care le arunca pe podea.Hermione se lovi la cap lesinand.
Se trezi jumatate de ora mai tarziu pe un pat de spital alaturi de McGonagall,Dumbledore si Mary.Incerca sa se ridice,dar McGonagall o opri.
"Ce s-a intamplat?"intreba Hermione in soapta.Avea o durere groaznica de cap.
"Medalionul ne-a aruncat si tu te-ai lovit la cap si ai lesinat."explica Mar cu voce tremuranda.
Hermione se uita urat la Mary cand pomeni de medalion,iar fata observa si spuse:
"Stiu totul!M-am speriat asa ca m-am dusa la doamna profesoara.M-a intrebat cum am ajuns acolo si i-am explicat tot."
"Totul?Chiar totul?"intreba Hermione cu ochii plini de speranta.
Spera ca Mary nu ii spusese ca ea va fii viitoarea ei nepoata.
"Totul!"spuse Mary lasand privirea in jos.
Hermionei i se umplura ochii de lacrimi dar reusi sa si le stapaneasca.

Hermione si Mary intrara impreuna in Marea Sala pentru a lua cina.Mai trecuse o zi in care ele ramasesera prinse acolo.Nu numai ca medalionul nu le trimisese inapoi,dar aflasera si Dumbledore si McGonagall povestea lor.
Se despartira pentru a se asezara la mese lor.In treacat privirea Hermionei ii cazu asupra lui Snape.Observa ca si acesta se uita la ea.

"Noapte buna,Mary!Sper ca maine sa gasim ceva."spuse Hermione,dupa cina.
"Noapte buna,Hermione!Si eu sper asta."spuse Mary,apoi fetele se despartira indreptandu-se spre dormitor.

Noapte care urma acelei prime incercari de a descoperi medalionul aduse cu ea ore intregi de nesomn pentru Mary, secunde care pareau o eternitatate in intunericul din dormitorul Cercetasilor si ganduri, ganduri dintre cele mai ciudate: franturi din vechea ei viata, zambete, flori, raza de soare, impreuna cu nori grei de praf, care intunecau toate amintirile fericite.Mary se simtea pentru prima data captiva intr-o viata care nu ii apartinea, intr-un univers pe care nu il dorea al ei si la care nu putea sa accepte sa se conformeze.Intrebari fara niciun raspuns ii trecea prin minte, iar ganduri negre se profilau pe cerul viitorului.Nu stia ce ii rezerva viitorul si ce mistere va fi nevoita sa mai descopere, totul era incetosat, imbracat intr-o mantie groasa de fum negru, in care fata abia mai putea respira.Ceasul ticaia mai tare ca niciodata, insa la perioade din ce in ce mai lungi.Uneori fetei i se parea ca timpul s-a oprit, insa un nou ticait ii amintea ca inca mai este in viata, chiar daca ea nu mai credea ca ceea ce traieste se mai numeste viata.Era o farsa, o farsa a sortii, in care cazusera Mary si prietena sa, iar acum timpul parea ca rade privindu-le cum incearca sa evadeze dintr-o inchisoare invizibila, in care paznicii sunt mult prea vigilenti pentru a fi pacaliti.

In zorii zilei, Mary se trezi mai obosita ca niciodata.Orele de nesomn nu erau de vina, ci incordarea si teama care o bantuia din momentul in care ajunsesera din neant in Sala Mare a castelului.In camera nu mai era decat Lily;celelalte fete plecasera deja la micul-dejun.
"Asteptam sa te trezesti, Mary!"ii spuse Cercetasa, incercand sa isi ascunda lacrimile, dar Mary observase acest lucru.Nu se mai chinui insa sa o intrebe ce s-a intamplat pentru ca stia deja ca are legatura cu Severus, iar in acel moment chiar credea ca problema ei este mult mai importanta decat o mica cearta intre prieteni.
"Esti bine, Mary? Nu te-am vazut ieri dupa-amiaza.Unde ai fost?" o intreba Lily dupa cateva minute de tacere.Mary nu dorea ca noua sa colega sa afle ce se intamplase asa ca ii spuse ca se plimbase cu Hermione prin curtea castelului, iar apoi se pregati rapid si cobori in Sala Mare pentru a lua micul-dejun.

La masa Astropufilor o zari imediat pe Hermione, care la randul ei recunoscu chipul prietenei sale prin multime si alerga imediat spre ea.Ii facu semn sa se departeze putin de Lily, apoi ii inmana un bilet, spunandu-i:
"L-am primit de la un elev mai mare.Dumbledore vrea sa vorbeasca cu noi, trebuie sa mergem."
Auzind aceste lucruri, Mary o urma pe Hermione, hotarata sa renunte in acea dimineaza la micul-dejun in favoarea unei potentiale intoarceri.Ajunsera repede in fata biroului lui Dumbledore, dupa ce spusesera o parola, care in alte circumstante ar fi amuzat-o pe Cercetasa: "caramele cu picatele".In timp ce fetele nu se hotarau care dintre ele sa deschida usa, in pragul ei aparu chiar directorul scolii, care, zambitor, le pofti inautru.Mary mai fusese de cateva ori in acel birou, insa acum i se parea putin schimbat, desi pasarea Phoenix se afla tot la locul ei si parea destul fericita deoarece renascuse doar de cateva luni, fapt pe care i-l explica Dumbledore Cercetasei, vazand ca aceasta priveste pasarea foarte atent.

Fetele nu se simteau atat de confortabil in biroul directorului, mai ales ca stiau ca Dumbledore stie acum tot adevarul.Sperau insa sa gaseasca o solutie salvatoare si de aceea il priveau atente, abia respirand, in timp ce inimile batea cu putere in piepturi.
"Imediat vom vorbi si despre subiectul care ne intereseaza pe toti, insa trebuie sa mai vina cineva" le explica directorul, iar in clipa urmatoare usa se deschise, iar in prag aparu profesoara McGonagall.Indata ce pasi in birou ii atinti privirea asupra nepoatei sale, care abia isi mai stapanea lacrimile.Niciuna dintre ele nu rosti niciun cuvant, insa in aer plutea o emotie tulburatoare.

Cateva clipe tacerea se asternu in incapere, insa Dumbledore lua cuvantul si, cu un glas bland, le spuse fetelor:
"Va voi spune povestea unui medalion magic, ale carui puteri sunt mult mai mari decat cele pe care le stiam pana acum.Acest madalion a fost denumit pentru mult timp Medalionul Visatorilor si se credea ca te poate purta intr-o lume de basm, insa cu mai bine de o suta de ani in urma un vrajitor l-a furat si a aruncat un blestem asupra lui.Astfel, acesta putea trimite oameni in alte lumi, insa niciodata nu s-a stiut ca poate sa ii trimita in trecut, intr-un timp ales de posesorul lui.Pentru a impiedica aruncarea altor bleseme asupra lui, Medalionul Visatorilor a fost ascuns in castel, iar eu am fost singurul care am stiut unde se afla.Da, spun "am fost" pentru ca acum medalionul a disparut, cineva l-a gasit si l-a luat.Se afla ascuns undeva pe langa lac, locul precis nu are importanta si nu stiam ca cineva mai stie despre existenta lui.Vrajitorul necunoscut care a blestemat medalionul este cel care a fixat data in care ati ajuns voi la Hogwarts.Probabil pentru el avea o insemnatatea foarte mare.Cu ajutorul lui ati fi putut sa va intoarceti la vietile voastre, insa asa..."
Fetele ascultara in tacere cuvintele directorului, insa sfarsitul le infiora.Hermione privi cu lacrimi in ochi spre bunica sa, in timp ce Mary izbucni in lacrimi, se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa cu gandul de a pleca.Hermione insa o prinse din urmna si o opri.
"Astepta... Poate mai este o solutie." ii zise aceasta, iar tonul ei bland o linisti pe Cercetasa, care ii spuse in soapta:
"Nu mai vreau... Hermy... Vreau sa ma intorc in viata mea."