BIC:
O dupa-amiaza calda de primavara... Orele sa terminasera de putin timp, iar castelul, inundat de ultimele rasfrangeri galben-rosiatice ale soarelui, parea un loc desprins dintr-o alta lume, un univers al povestilor cu zane, al printilor cu parul de aur si al balaurilor infricosatori.Castelul Hogwarts oferea tuturor elevilor locuri incredibile, mistere ce asteapta sa fie descifrate, insa micii vrajitori erau cuprinsi de alte sentimente, uitand de locul magic in care se afla, de istoria lui si toti predecesorii care calcasera in aceleasi sali intunecate, se incalzisera la acelasi foc si incercasera sa realizeze vraji din ce in ce mai complicate.Iubirea, prietenia, ura, invidia sau dorinta de a fi liberi le ocupa intreaga fiinta, iar batranul castel ramanea undeva in umbra, veghind zi si noapte linistea celor care se perindau pe culoarele scolii, visatori cu gandurile in stele sau rationali, cu mii si mii de formule de aritmantie sau vraji abia invatate in minte.
Un colt al castelului, o poarta spre trecut, Sala Armurilor isi astepta zi de zi vizitatorii dornici sa priveasca un coif de alama vechi sau sa retraiasca in imaginatie vremuri de mult apuse.Rar, cateun grup restrans de elevi deschideau cu neincredere usa si paseau tematori, de parca din clipa in clipa armurile ar fi prins viata, iar zeci de soldati i-ar fi incercuit.Priveau fascinati in jur intelegand poate valoarea lucrurilor expuse sau treceau grabiti aruncandu-si ochii in dreapta sau stanga,citind o inscriptie sau atingand in treacat o armura veche, iar apoi plecau... Lasau in urma lor aceeasi incapere plina de mistere, peste care praful invizibil anilor se asternuse, o comoara nepretuita, insa neapreciata la adevarata ei valoare.
Mary nu aflase pana in acea zi de existenta acelei Sali.Oricat ar parea de ciudat, ea nu auzise vorbindu-se de ea si nu era nici de cum la fel de cunoscuta precum Camera Necesitatii sau Oglinda lui Erised, in care aproape toti elevi pasisera la un moment dat pentru a-si satisface curiozitatea sau pentru a descoperi tainele acestora.Insa, in acea zi, se intampla un lucru ciudat.Mary gasi pe o banca din cabinetul de Potiuni o hartie ingalbenita pe care erau scrise doar cateva cuvinte:
"Vino in Sala Armurilor, la ora 7.Te astept!"
Examinand-o cu atentie descoperi ca era o foaie rupta dintr-o agenda, iar spre mirarea ei, intr-un colt al paginii zari data: 3 aprilie 1976.Nu intelegea cine ar fi putut pastra un bilet atat de vechi; niciun elev nu il putea avea... Era un scris frumos si parea sa fie al unei fete si in mod sigur era o persoana ordonata.
Citind din nou scrisoarea, Mary descoperi un detaliu caruia nu ii daduse importanta prima data: locul de intalnire era Sala Armurilor,despre a carei existenta Mary nu stia prea multe lucruri.Gandindu-se ca ar fi o idee buna sa faca o vizita in aceea dupa-amiaza calda de primavara, incerca sa afle in ce colt al castelului se afla Sala Armurilor, insa niciun elev nu parea interesat sa o ajute sau pur si simplu nu stia. Ar fi putut sa intrebe un profesor, insa primul care se nimeri sa treaca pe coridor fu chiar profesorul lor de potiuni, Severus Snape.
"Domnule profesor, ati putea sa imi spuneti unde se afla Sala Armurilor, va rog?" il intreba Mary cu cel mai dulce zambet din lume, sperand ca astfel va primi raspunsul asteptat.Si avu noroc, razele soarelui il imbunasera pe Snape, care parea mai linistit ca niciodata si ii raspunse imediat la intrebare, uimit ca un elev vrea sa viziteze acel loc.
In cateva minute, Mary ajunse in fata Salii Armurilor, dupa ce isi lasa ghiozdanul pe un fotoliu din Camera de Zi, in grija Ameliei, colega sa de camera.Cercetasa privi timp de cateva secunde usa impunatoare, din lemn negru, pe care erau gravate cateva cuvinte intr-o limba necunoscuta.Fata atinse manerul negru din fier, rece precum un cub de gheata, si deschise cu teama usa, privind interiorul salii.Incet, neincrezatoare, facu cativa pasi in interior, admirand multimea de armuri impunatoare si respirand parca un aer antic, desprins dintr-o alta lume.Linistea apasatoare domnea peste intreaga incapere, iar armurile parea pregatite sa se miste in orice clipa, sa reinvie dupa sute de ani.
Tacerea de mormant fu intrerupta de scartaitul grav al usii, care se deschise din nou.Speriata, Mary se intoarse brusc, curioasa sa afle cine era cel care tocmai intra in Sala.